Tatăl lui Ianis și tatăl lui V.

“Am mare încredere în el. Știu că poate într-o zi să câștige «Balonul de Aur». E decar, un foarte bun pasator și lovește foarte bine cu ambele picioare”, a spus Gică Hagi, după ce fiul său, Ianis, a dat un […]

“Am mare încredere în el. Știu că poate într-o zi să câștige «Balonul de Aur». E decar, un foarte bun pasator și lovește foarte bine cu ambele picioare”, a spus Gică Hagi, după ce fiul său, Ianis, a dat un gol din penalty contra lui Juventus. Colentina.

E cea mai recentă declarație dintr-o serie lungă în care tatăl își laudă băiatul. Cu un an înainte de Euro 2016, Hagi îl vedea pe Ianis titular la turneul final. Timp de aproape doi ani, l-a cerut la echipa mare a Fiorentinei. Nu s-au întâmplat nici una, nici alta.

Nemulțumit că viziunea sa asupra propriului fiu nu e împărtășită de alții, Hagi l-a adus pe Ianis înapoi la Ovidiu și-i dă tot timpul din lume în echipa Viitorului în speranța că-i va deschide drumul spre Balonul de Aur.

Nu discutăm acum și aici despre subiectivismul unui părinte.

Până la urmă, nu e nimic rău în a-ți apăra copilul într-un fotbal în care banii produc invidii, răutăți și o concurență la sânge. Hagi are tot dreptul să-l apere pe Ianis și, în plus, deține uneltele pentru a-l ajuta consistent în carieră.

Singura precizare care trebuie făcută este că părinții altor copii au aceleași drepturi cu Gică Hagi.

Dar ei nu au nicio apărare împotriva patronilor din fotbal.

E cazul unui puști pe care-l vom identifica deocamdată doar cu inițiala V.

Acum trei ani, părinții săi au apelat disperați la jurnaliști. V. avea 15 ani și juca meci de meci la grupa lui de vârstă de la Academia Hagi. Dovada că mijlocașul era considerat un mare talent stă și în interviul video acordat pentru site-ul clubului, o onoare rezervată jucătorilor în care conducerea își pune speranțe serioase.

Marele vis al lui V. – un copil dintr-un orășel de la poalele munților – fusese să ajungă la academia lui Hagi. Nici nu i s-a îndeplinit bine dorința că totul s-a risipit din cauza unei “Declarații pe Proprie Răspundere” pusă de conducerea Academiei sub nasul părinților săi.

Actul prevedea că părinții trebuie să plătească toate cheltuielile și investițiile Academiei în cazul în care fiul lor pleacă la un club din străinătate sau refuză să semneze la 16 ani un contract de profesionist cu clubul lui Hagi.

Teoretic, e doar un mod prin care un club formator de jucători se protejează împotriva posibilei trădări a acestora, iar cei mai mulți dintre părinți îl semnează cu ochii închiși.

La o privire mai atentă, o familie trebuie să dea înapoi Academiei salariile și primele antrenorilor, preparatorilor și staffului tehnic, salariile conducerii, salariile doctorilor și masorilor, cheltuielile zilnice cu masa și transportul, cheltuielile cu transportul și cazarea la toate meciurile oficiale și amicale, cheltuielile cu terenurile și cu echipamentul precum și cheltuielile de promovare a copilului.

Pare un târg corect, deși e greu de imaginat cum poate fi făcut un calcul precis pentru fiecare copil în parte.

Dar actul mai conține o clauză.

Pe lângă toate cheltuielile de mai sus, părinții se obligă să plătească 150.000 de euro reprezentând, atenție, “contravaloarea conceptului tehnic și tactic (know-how) implementat de specialiștii clubului”.

Haideți să ne imaginăm o situație extrem de probabilă. Un copil provenind dintr-o familie săracă vine la Academie, dar nu joacă din motive subiective, iar progresul lui e pus în pericol. Părinții săi vor să-l transfere la alt club, dar conducerea se opune.

Ce soluție au părinții?

De unde plătesc ei “know-how” în valoare de 150.000 de euro pentru a obține libertatea copilului lor minor?

Părinții lui V. provin dintr-o clasă socială de mijloc, dar au refuzat să semneze declarația. Li s-a părut o formă de șantaj inacceptabilă.

“Din acel moment, fiul meu nu a mai jucat. Fără explicații. Toate încercările mele de a discuta cu Hagi și cu oamenii din conducere s-au lovit de un zid. Am vorbit cu un avocat care ne-a spus că acea clauză e undeva la limita legii. Sunt mulți alți părinți care nu vor să semneze declarația, dar le e frică”, povestește tatăl lui V.

Și lui îi este frică să vorbească asumat, deși fiul său nu mai e legitimat la Academie.

Deprimat de schimbarea statutului său din talent în indezirabil, adolescentul V. nu a vrut să se mai prezinte la antrenamente. Cazul a ajuns la comisiile FRF care i-au dat dreptate în două rânduri clubului lui Hagi. Tatăl său nu s-a oprit și a mers la TAS.

Chiar înainte de începerea procesului din Elveția, avocatul Academiei a contactat familia cu propunerea de a-și retrage acțiunea în schimbul libertății.

Tatăl lui V. a acceptat, deși a fost condamnat inclusiv de prieteni. “Mi-au zis că nu sunt sănătos și că ei și-ar duce copiii și pe jos la Hagi”.

Fiul său a ajuns la un club din București și în primul sezon a câștigat Cupa României și a jucat finala campionatului la categoria sa de vârstă. În finala Cupei, a marcat golul care a închis meciul.

În acel an, fosta lui grupă de la Academia Hagi nu a câștigat nimic.

Bun, se vor întreba mulți, și care e morala poveștii?

Cu un an și jumătate mai mare decât V., Ianis Hagi a trăit și el senzația că nu mai e dorit de un club. După 18 luni în care n-a făcut pasul la echipa mare a Fiorentinei, s-a întors acasă.

Tatăl său nu a semnat cu clubul italian nicio declarație pe proprie răspundere, însă a fost extrem de indignat de prețul mai mare cerut pe Ianis la plecare:

“Dacă nu era aşa bun, de ce mi-aţi cerut atât de mulţi bani acum? Fără să joace? N-a jucat un an şi jumătate şi m-a costat mai mult! Cum poţi să ceri o sumă mai mare pentru un fotbalist care nu a jucat şi nici nu-i dai vreo şansă să-şi arate valoarea?”.

Fără să-și dea seama, probabil, de ironia sorții, Hagi a fost pus să plătească “know-how”-ul investit de Fiorentina în Ianis timp de un an și jumătate.

Iar asta l-a iritat profund, deși academia sa procedează identic.

Hagi a plătit.

Aici e diferența dintre el și părinții lui V.: patronul Academiei își permite să-și elibereze fiul din lanțurile fotbalului modern.

El are cheia pentru că și el folosește lacătul.

PS – Scriu rândurile astea la câteva ore după publicarea articolului, ca urmare a comentariilor. Există un curent conform căruia pretențiile lui Hagi „sunt justificate”, întrucât „Academia nu e organizație de caritate”.

De acord. 

Dar cerându-le părinților să acopere cheltuielile cu salariile tuturor angajaților, de la președinte la masor,  Hagi percepe o dată „know-how”-ul oferit de Academie. Nu acești angajați plătiți de club îi oferă tânărului jucător noțiunile de fotbal îmbibate cu filosofia lui Hagi? Nu de asta i-a angajat Hagi?

De ce să mai ceri 150.000 de euro pentru același lucru?

Conform regulamentului, un club formator nu are voie să încaseze sume de transfer pentru copiii sub 16 ani. El primește o sumă stabilită de federație, o grilă. 

În România, grila lui V. după doi ani petrecuți la Academie ar fi fost de 2.000 de euro. 

În Anglia, grila lui anuală ar fi fost de 40.000 de lire sterline, în cel mai bun caz. Înmulțit cu numărul de ani, ar rezulta 80.000 de lire sterline. Tot e mult sub clauza percepută de Hagi pentru „know-how”, după deducerea celorlalte cheltuieli.

Însă acești bani nu pot fi ceruți părinților printr-o declarație pe propria răspundere. 

Aceasta este o găselniță românească prin care părinții sunt puși sub presiune pentru a nu părăsi Academia.