Costin Ștucan

Ziarist 360°. Talentat, vigilent, suspicios, insistent, polivalent. Investigații, opinii, video content

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Costin Ștucan
Neuberții și paligorii

“FCSB a stat mult mai bine fizic decât CFR. S-a văzut clar că jucătorii lor aveau mintea limpede tot timpul și asta ți-o dă avantajul fizic față de adversar. Nu are importanță că jucătorii de la CFR sunt mai în […]

...

Frăsinescu, suspectul de serviciu

În doar 21 de minute ale meciului FC Argeș – Poli Iași 2-1, căpitanul oaspeților, Cosmin Frăsinescu, a comis două faulturi în careu, însă doar primul a fost sancționat de arbitrul Lucian Rusandu:

minutul 4, Gaitan pasează moale în spate, […]

...

Tănase, maestrul hipnotizator

“Văd un dans între ele, parcă e un vals vienez. Când să treacă o echipă în față, face pasul înapoi și începe din nou dansul. Iar valsează, apoi una stă iar pe loc când are șanse să se desprindă. Când […]

...

Prințul Mîșkin și „blatul” generației lui Hagi și Popescu

În era internetului, imaginile video de la meciul România – Spania 1-2, jucat pe 18 iunie 1996 pe Elland Road din Leeds, nu sunt ușor de găsit pe giganticul YouTube. Puține secvențe au mai rămas în spațiul online de la […]

...

Apărarea FCSB de lemn și geniul rotofei

0-1, 0-1, 0-1. Criza de rezultate în care a intrat brusc FCSB după un sezon pe care dădea senzația că îl gestionează neașteptat de sigur se poate adânci sau se poate spulbera etapa viitoare, cu Chindia. E simplu, fotbalul nu […]

...

Priveghiul regelui în lagăr

Într-un astfel de moment sensibil, mii de români se gândesc încă la străbunicii, bunicii sau tații lor morți de-a lungul și de-a latul Rusiei unde au fost cărați cu bou-vagoane pornite din Moldova imediat după 23 august 1944

Permalink to Priveghiul regelui în lagăr
miercuri, 6 decembrie 2017, 12:07

”În ziua când moare Regele gândiți-vă la moartea voastră”, ne îndeamnă Alina Mungiu Pippidi într-o zi încărcată de emoție sinceră sau căutată.

Într-un astfel de moment sensibil, mii de români se gândesc încă la străbunicii, bunicii sau tații lor morți de-a lungul și de-a latul Rusiei unde au fost cărați cu bou-vagoane pornite din Moldova imediat după 23 august 1944.

Soldați pe un front în prag de prăbușire, întins între Carpați și Prut, aceștia au avut o singură vină. S-au încrezut orbește în proclamația regelui lor pe care-l auziseră la radio spunând răspicat: “Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. Primiţi pe soldaţii acestor armate cu încredere”.

Deși unii dintre camarazi i-au prevenit să fugă din calea Armatei Roșii, ei s-au abandonat sau au fost luați cu forța de sovietici. Aveau totuși o pavăză. Credeau în cuvintele trimisului lui Dumnezeu printre români, prin urmare capturarea lor era cel mai probabil o simplă eroare administrativă. Urma să fie eliberați în curând.

N-a fost așa. Armistițiul nu era semnat, dar ei nu știau asta.

Profitând de lipsa oricărui document oficial, prezumtivii aliați au încărcat peste 160.000 de soldați români ca pe vite și i-au dus în lagărele sovietice. Zi de zi, timp de 20 de zile, până la 12 septembrie 1944 când România a încheiat oficial armistițiul, la Moscova.

Prizonieri de război români și germani, în stepa înghețată

După război, în timp ce mulți dintre ei mureau de foame aproape de Cercul Polar, regele lor era decorat de călăul lor, Stalin, cu Ordinul Pobeda. Suveranul a acceptat distincția bolșevică, apoi a plecat cu ea din țară, îndesată în puținele bagaje pe care a apucat să le ia.

Când abdicarea lui a fost anunțată în teribilul lagăr de la Morșansk, chiar în noaptea de Anul Nou 1948, prizonierii români tocmai începuseră un program artistic “bășcălios”, să le treacă timpul între nenumăratele greve ale foamei. Vestea plecării forțate a regelui le-a încremenit pe față hohotele de râs provocate de șopârlele și măscările la adresa bolșevicilor, strecurate în cuplete.

Radu Mărculescu descrie scena în cartea lui, “Pătimiri și iluminări din captivitatea sovietică”:

“Singura voce care mai putea ridica un protest și articula o rezistență era acum eliminată! (Bine, cel puțin, că n-a avut soarta țarului) Vai de capul nostru! De unde să mai așteptăm vreo mântuire? Tăcuți, ne așezarăm pe bănci și pe marginea paturilor, cu ochii în pământ, să nu ni se vadă lacrimile, iar eu, încet și cu răbdare, rupsei hârtia mea cu șolticării și măscări de Anul Nou bucățică cu bucățică, până am făcut-o confetti. “Reprezentația nu va mai avea loc. Suntem în doliu” Nimeni dintre noi n-a închis ochii în noaptea aceea. Dintr-o petrecere de Revelion am făcut un priveghi”.

Pentru acești români, regele, ultima lor speranță, a murit în noaptea aia, într-o pădure de lângă Tambov.

Luat prizonier în noiembrie 1942 la Cotul Donului, înainte de armistițiu, Mărculescu avea să se întoarcă în țară abia în 1951, după 9 ani în care a fost ros de dor, de frig, de inaniție și de barbaria comunistă. Aici a trebuit să mai îndure 6 ani de spart piatră și tăiat stuf în lagărele românești. A murit la 96 de ani, vârsta regelui, cerând în ultimele sale clipe să fie sculat în picioare din scaunul cu rotile în care-și petrecuse ultimii ani din viață. Fostul profesor de limba română de dinainte de război și pictorul de biserici din perioada comunistă e înmormântat la Belu, pe o alee cu piatră de râu.

Alte zeci de mii de prizonieri n-au avut norocul lui blestemat și zac acum în gropi comune, uitate în stepa rusă. Cei mai mulți dintre ei au crezut în rege și l-au iubit ca pe ochii din cap până în ultima clipă a vieții lor.

Doar Dumnezeu știe dacă regele lor i-a iubit la fel.

Dumnezeu să-l ierte!

 

Sursă foto: Arhivele Naționale ale României

Regele Mihai, în tribuna de la Aviatorilor cu ocazia sărbătoririi zilei victoriei, pe 9 mai 1945. În tribună se mai află Petru Groza și general-locotenent Vinogradov

Comentarii (122)Adaugă comentariu

Comanaru (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:28

Bravo

VLAD (13 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:29

Super text. Felicitari! Dumnezeu sa-l ierte pentru tot!

Ardeleanul (15 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:32

De multe ori te-am contestat, dar de data asta ai scris …din suflet.
Chapeau!

sorin (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:33

stucane ai fost si tu corect odata…

Roadghost (7 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:37

Felicitari Costin! in sfarsit, un articol care mai aduce cu picioarele pe pamant sleahta de laudatori si ploconitori, in rest presa vuieste de exprimari pompoase si misticisme la adresa acestui om. Ca asta a fost, un om, cu bune si cu rele, nedemn de sanctificare cum propun anumiti prin presa, clar obsedati de mitul salvatorului si semizeului aparatorului de neam

Dragos (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:38

Stiuculica, sti si tu istorie de-asta? Sau ai dat copy-paste? Ia-o usor “jurnalistule”

Anto (2 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:41

Bun articol

Marius (2 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:42

Initial, aveam de gand sa sterg cu tine pe jos, fara sa-ti citesc articolul. Ma gandeam ca e tot dintr-ala tedentios. Dar, surprinzator, mi-a placut modul cum ai scris! Felicitari! In rest, „despre morti numai de bine”!

Florea (2 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:43

Stiucane, habar n-ai despre ce vorbesti, ramai la blaturile din fotbal.. Ce vina are regele ca sovieticii au incalcat conventiile de razboi? Daca continuam alaturi de nemti pana la capat, ar fi avut o soarta mai buna? Crezi cumva ca am fi castigat razboiul? Daca nu intorceam armele, am fi fost tratati infinit mai rau. Ia pune mana si te documenteaza ce s-a intamplat cu soldatii nemti din teritoriile germane ocupate de armata rosie, nu cumva au sfarsit tot in siberia?

hmm (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:46

precis articol o sa dispara…. vor avea grija baietii!

Mainvela (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:46

Citesc critica la adresa regelui in articolul tau … chiar asa sa fie??

Epigonul (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:48

Adică tu n-ai citit nimic-nimic despre împrejurările în care s-a produs actul de abdicare? Oamenii din lagăr n-aveau de unde să știe în clipa ăla, dar tu ai tomuri întregi de memorialistică la dispoziție. Iar ordinul ăla a fost acordat și lui Eisenhower sau Tito, ei de ce n-or fi refuzat? E foarte ușor să te dai cocoș de la tastatură, la 70 de ani distanță.

Joji (6 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:50

Daca nu era copy paste ce te faceai?Nu te cred capabil sa scrii asa ceva,altfel erai departe

[email protected] (5 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:53

Felicitari! Un articol obiectiv in marea de bocete interesate.

alex d (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:55

Bravo Stucane BRAVO.

A vandut tara rusilor ca sa se poata juca de-a mecanicul auto in Elvetia.

Vioteatza (7 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:56

Ai plecat pe fenta Costica!! ,Se poate intampla oricui, dar sa ramai plecat pe fenta de atatia ani…..asta nu mai e scuzabil.

Emil Bobu (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:57

„Doar Dumnezeu știe dacă regelor lor i-a iubit la fel.”
Te-ai gândit că știi și tu „solticării”, „șopârle și „măscări” d-astea?
Vezi-ți de numărat cornerele tale prietene

andrei (8 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:59

Actul istoric de la 23 August 1944, făcut de rege în colaborare cu partidul comunist, şi asta deoarece ţărăniştii şi liberali s-au dat la fund în acele zile grele pentru ţară, a avut şi efecte nedorite. Dar, trebuie să ţinem seama că, numai datorită acestui act, dictatorul Stalin ne-a redat Transilvania

Basarabean (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:01

Si-a salvat pielea lasand 160 de mii de ostasi romani prin Siberia, Basarabia a fost lasata la voia intamplarii, drept urmare, un milion de romani au fost deportati de Stalin. Urmarile catastrofei de atunci o simte si acum Romania si Basarabia, iar noi „plangem” pentru unul care si-a salvat pielea si a plecat bine-merci in Occident.

Cornel (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:04

Nu am de reprosat decat publicarea aacestui articol, acum, pana la inmormantarea regelui. Cred ca era bine s-o fi facut dupa aceea. In rest, continutul articolului este, din pacate, pentru rege, corect. Cine nu cunoaste istoria este bine sa se abtina de la comentarii.

Silviu (3 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:07

Si eu , ca marea majoritate , am zis ca te vei inscrie cu subiectul asta in liota de pup-in-…….. dar , un sincer bravo cu felicitari !!
Ai aratat ca sti si istorie adevarata , d-aia care nu se invata si nu s-a invatat niciodata la scoala !
Acum ce o sa zica Tolontan si toti corectii politici de acolo ? Multa bafta 🙂

Bagheera (4 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:13

O prostie de articol… ORICE ar fi facut Mihai, tot PROST era pentru noi. Romania era intr-un loose-loose game la ora respectiva.

Intoarcerea armelor a fost urata, arestarea lui Antonescu si mai urata, DAR asta ne-a salvat Ardealul!

Pentru rusi ANTONESCU era un agresor cu care nu stateau de vorba.

Cati dintre noi ar fi luat o hotarare asa de grea la 23 de ani neimpliniti? Trebuia luata o decizie si Mihai a luat-o! Asumandu-si si dezonoarea gestului, atat fata de Antonescu cat si fata de Germania.

Rapotan Ionel (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:19

Un articol tendențios. Exprimări gen „în puținele bagaje pe care a apucat să le ia” sunt dovada. La fel și finalul cu iubirea. „Doar Dumnezeu știe dacă i-a iubit la fel” sugerează opusul. Un fel de manipulare mascată.

Juventin (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:25

Numai in pielea regelui sa nu fi fost stiucane atunci? Dar cand ai invatat la scoala istoria comunista , nu ai de unde sa stii adevarul. ” istoria o fac cei care o stiu”. Iar tu ai invatat istoria scrisa de comunisti si e grav ca nu te intereseaza adevarul , ci doar sa critici in necunostinta de cauza. Ramai la can can, e ceea ce-ti place si e sg lucru la care te pricepi.

adam (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:26

mai informează-te, *** !

onlinegsp (6 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:29

@Juventin

Nu știam că mărturiile prizonierilor din lagărele sovietice sunt incluse în istoria scrisă de comuniști, așa cum spui tu în comentariu.

Costin Ștucan (75 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:30

@Juventin
Nu știam că mărturiile prizonierilor din lagărele sovietice sunt incluse în istoria scrisă de comuniști, așa cum spui tu în comentariu.

Tiberius (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:33

In sfarsit un articol , *** pe king maical. Bravo

profesor (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:33

Dle. Stucan, cred ca mai trebuie sa cititi putina istorie si sa analizati in context momentul invocat si destinul soldatilor romani. Altminteri…….scrieti va rog despre fotbal si meciuri trucate. Va pricepeti mai bine. Cu respect

papillon (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:34

Este adevarat! Este partea tragica lucrurilor. Numai ca jurnalistul Stucan uita sa analizeze in profunzime imprejurarile in care s-au produs evenimentele intimplate din pacate. Uita ca Romania , si nu numai ea, ci intreg Estul si Centrul Europei ,fusese impins inspre sfera de influenta a totalitarismului comunist sovietic.Trgedia este si mai adinca in contextul in care nici factorii de decizie romani n-au stiut ca soarta tarii fusese demult hotarita la masa tratativelor de catre Marile puteri.Asadar ,domnule Stucan regele a fost trimis la esafod precum mielul ,total nevinovat .Soarta tarii s-a jucat la Moscova in octombrie 1944 cind W. Churchil i-a intins lui Stalin biletul in care arata in citeva cuvinte ca Romania se afla in sfera de influenta sovietica intr-o proportie de 90%In rest ,totul este bine scris , dar tenta este clara antiregala. Parca v-ar curge prin vene secera si ciocanul.

Dan ciurea (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:35

Bine ca l ati gasit mare gresitor cu rusii pe mihai … Asta e chiar mai culmea ca bascalia

Romulus (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:36

A ajus stiucan, sportpunctro sa vorbeasca despre regalitate si istorie…halal tara in care traim

haideusicfr (26 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:40

Stim sau nu stim domnule Stucan ? Invrajbim romanii intr-un asemenea moment?

Lucian (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:40

Jenant! Sa iei doar ce iti convine din istorie si sa construiesti o asemenea mizerie de articol…esti penibil rau! Inainte sa pui prostia asta in spatial public, ti-ai pus vreun moment intrebarea: „Ce optiuni avea?”. Ai citit? Ai vorbit cu istorici ca sa intelegi de ce oameni infinit mai destepti ca tine cred ca decizia Regelui a scurtat razboiul cu cel putin 6 luni si cine stie cate milioane de morti? Spreading shit it’s easy, but this require decision! Si deciziile nu sunt mereu usoare.

aciduzzo (14 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:42

Bravos!!!!……Imi voi permite sa am o alta parere fata de sleahta de ipocriti, falsi laudatori si cantatori de osanale ai regelui Mihai!!….Regele Mihai a fost un personaj mult prea mic si la propriu si la figurat care a avut ghinionul sa conduca Romania in cea mai neagra perioada istorica atat a ei, a Europei si a intregii lumi!! Din acest motiv eu unul nu i-as da nici pe departe o importanta atat de mare si pozitiva in derularea acelor evenimente tragice cuprinse intre iunie 41 si 23 august 44!!! Altfel…..despre morti numai de bine!

Radu (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:45

te-ai gândit cumva ce s-ar fi întâmplat și dacă nu ar fi întors armele?

johnneil (2 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:50

Daca nu lua acea decizie pierdeam nu numai Basarabia si Bucovina. Pierdeam si Ardealul. Ce bine si frumos este acum sa judecam pe alti! Zarurile erau aruncate de alti mai puternici. Noi am fost, suntem si vom ramane asa cum am stabilit. Niste prosti.

yoyo (2 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:55

Stucane…….. NEINSPIRAT !
Sa nu uitam ca vorbim despre ce a facut un OM (un tanar) , NU UN ZEU, chiar daca avea titltu de Rege !!!
Nu poti multumi intotdeauna pe toti ! Nu ai cum! Ca au fost si oameni care au avut de suferit in urma unor masuri, e regretabil. Dar te intreb eu pe tine dle gazetar: CUM TREBUIA FACUT ATUNCI??? ca vad ca le stii tu pe toate …
Ca si gazetar ,esti formator de opinie si nu e corect sa vorbesti inainte sa gandesti!
Astept cu interes sa aflu cum era mai bine sa procedeze Regele Mihai, varianta Stucan, dar nu cred ca o vei face….

aciduzzo (14 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:57

N-a avut sange!!! Si nici n-avea cum sa aiba la 23 de ani….sa fim seriosi!!! Cine se dadea mai tare la el cu ala se dadea si el!!! Maresalul a fost un credul care a murit cu principiile in brate si pe mana lui!! Eu nu plecam la palat in 23 august decat cu trei pistoale Beretta 9 din acelea mici de tot( dar pe 15 metri cu cel mai ucigator efect), unul il bagam la cizma , unul sub cacheta si unul in chiloti daca era cazul!! *** Si…..poate amaratii aia din Siberia nu mai faceau priveghi in acea noapte de revelion!!!!…..Cat despre Transilvania…..vai, vai vai……………il durea fix la bascheti pe Stalin de Transilvania………Stalin prefera de 100 de ori ca Transilvania sa fie a Romaniei pe care in felul acesta o putea controla de 100 de ori mai bine decat daca le-ar fi lasat-o ungurilor!! A se vedea Budapesta 56!!!

mal. (6 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 13:59

Păcat… nema-caracter… Ca și „maestrul” Cristoiu, nici o vorbă despre astea ani de zile… Și ca dovadă a caracterului tare, de români patrioți și luptători, nici nu au așteptat să se răcească trupul regelui și au și mușcat! Să încerce măcar *** să aprecieze momentul deciziei! Să fi lăsat să vină rușii să ia populații întregi! Ne-ar fi așteptat un tratament asemănător cu cel primit de Germania. Ați văzut orașele germane după război? Și nouă nu ne aducea nimeni planul Marshal! Analiza momentului cere mai multă pregătire decât infiripare emoțională!

Radu (6 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 14:00

Bai Stiucane,***.Tu esti deasemeni un tradator de neam ingust la minte.Cine *** te o fine pe acolo !?Tu pangaresti tot ce atingi,si antrenezi ,cum e si firesc,o multime de anti romani psd isti dupa tine,***

Gratzi (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 14:02

@ Bagheera CORECT !!
se trezesc sa judece toti mitocanii pentru care cea mai grea decizie pana la 40 de ani a fost daca sa-si lase sau nu barba …
pana nu de mult se spunea ca „toti se pricep la fotbal”, acu’ „priceputii” si-au dat seama ca stiu si istorie …. dl Stucan, dupa ce v-ati invartit de pe un picior pe altu in fata camerei de filmat si ati devenit brusc avizat in toate cele, ne spuneti si noua ce s-ar fi intamplat cu bunicii nostri daca regele „i-ar fi iubit” asa cum sugerati ca n-a facut-o, si ar fi decis altfel ?

Costin Ștucan (75 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 14:06

@Lucian

Din păcate, ai înțeles greșit. Aici nu este vorba despre justețea actului de la 23 august, ci despre modul în care a fost înfăptuit.

Cu respect,
Costin Ștucan

Adrian (5 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 14:14

Fiind unul dintre contestatari atunci cand anchetele nu au legatura cu realitatea, de data aceasta imi scot palaria si cu tot respectul iti multumesc. Sunt putini care cunosc realitatea si aceia trebuie sa o tine vie, sa nu se uite… trista istorie a romanilor.

goog (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 14:16

Dle Stucan, hai sa aruncam cu mezerie intr-un om care tocmai a murit. Nu tocmai asa se arata respectul fata de cineva care totusi a fost un conducator de tara, chiar fara experienta la aceea varsta. Cu totii gresim in viata, nimeni nu e perfect, dar per total omul are si meritele lui. Cred totusi ca momentul 23 Aug a fost o decizie buna, alternativ iti scriam acum in maghiara sau … nu citeam deloc articolul tau (facand und exercitiu de istorie alternativa). Respect munca ta, dar educatia ta comunista se pare ca si-a pus accentul acest articol. Pana nu moare ultimul pui de comunist din Romania aceasta tara nu va renaste, din pacate….

claudiu ceclan (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 14:18

Felicitari pentru articol ……scred si sper cs a fost scris cu sufletul

Oceansoul (1 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 14:40

Articol tendentios, care cade ca o manusa pe propaganda anti-regalitate de dinainte si de dupa ’89. Intamplator, chiar am citit cartea lui Marculescu si n-am vazut nicaieri, dar nicaieri in aducerile lui aminte, fierea care razbate din articolul tau. Si sunt convins ca, in adancul sufletului sau de soldat, el a inteles ca era un sacrificat al razboiului, asa ca atatea alte milioane de soldati. Si ma mai enerveaza ca, constient sau nu, faci apologia maresalului Antonescu, „omul providential” care ar fi reusit el pana la urma sa ne scoata la liman fara sacrificii si cu rezultate net mai bune decat Regele. Oare? Multi ani dupa Revolutie am fost tentat sa cred si eu asta, exaltat fiind figura eroica a Maresalului. Acum nu mai cred asta si TOATE dovezile istorice – pentru ca din pacate sau din fericire, istoria se scrie cu dovezi nu cu sentimente – arata ca, daca Regele, singur sau impins de camarila, nu lua decizia dramatica de la 23 August 1944, consecintele ar fi fost catastrofale pentru intreaga natiune, nu doar pentru soldatii de pe front. In mod cert, am fi incetat sa existam ca natie si mai mult ca probabil, am fi devenit republica sovietica inglobata in URSS. E atat de simplu acum, sa alegi una din teorii si sa o demonizezi pe cealalta, legitimat fiind pe nedrept, de sutele de mii de martiri de pe front. Acei martiri, ar fi avut oricum aceeasi soarta, dar daca se continua razboiul asa cum voia Antonescu, pierderile ar fi fost incomensurabile. La sutele de mii de soldati pe care oricum i-am fi pierdut, s-ar fi adaugat suferintele civililor, pierderi economice si distrugeri materiale greu de cuantificat, pierderea pe vecie a Ardealului de Nord si cel mai greu de suportat ar fi fost pierderea suveranitatii tarii pentru urmatoarele zeci de ani. Iluzia ca rusii ar fi acceptat un armistitiu cu Antonescu, din pacate e doar o iluzie, rusii nu ar fi incheiat niciodata un tratat cu el in conditiile pe care el le solicita, dovada ca au tergiversat cat au putut negocierile pana cand au impins linia frontului aproape de granita ca sa mareasca presiunea. Iluzia ca am fi putut rezista pe linia Focsani-Namoloasa asa cum credea maresalul, era o fantasmagorie, greu de acceptat ca provenea de la un militar atat de capabil ca Antonescu. Nu era decat expresia acelui sentiment de onoare exacerbata care-l caracteriza si pentru care ar fi fost in stare sa sacrifice Romania. Asta e tristul adevar … Regele a fost pus in situatia sa aleaga dintre doua rele si l-a ales pe cel mai mic pentru natie, restul sunt speculatii facute din aversiune sau necunoastere sau propaganda comunista. Si el si Maresalul au fost doua destine tragice, pe care istoria le-a pus fata in fata din pacate. Niciunul din ei n-a avut de ales. Pana la urma, soldatii aia de care vorbesti tu au ajuns acolo din vointa pura si unica a Maresalului Antonescu, care a dorit cu orice pret continuarea campaniei din Rusia si dincolo de Nistru. Soarta lor a fost pecetluita din acel moment, nu din cauza Regelui. Imi cer scuze pentru lungimea commentului, dar prea degraba natia asta e tentata sa arunce cu pietre decat sa puna mana sa citeasca si altceva decat aventuri cu manelisti. Da, cred ca Regele a facut pur si simplu ce trebuia sa faca atunci, la o varsta la care multi din cei ce injura azi, dovedesc o imaturitate si o lipsa de educatie greu de suportat. Restul, e cum a zis Churchill: „cand vulturii tac, papagalii incep sa trancaneasca”.

Cris (6 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 14:41

Firul narativ al articolului este unul corect. Povestea suferintei soldatilor in speta este una reala. Insa articolul, per ansamblu si prin prisma scopului urmarit, este vadit superficial. Nu exista nicio masura luata de om de cand s-a nascut el pe pamant care sa nu fie supusa discutiilor si sa nu contina, simultan, efecte pozitive si negative. Corectitudinea, adevarul si oportunitatea unei masuri, de orice natura (inclusiv politica), sunt date atat de scopul urmarit, care trebuie sa fie unul legitim si obiectiv, cat si de proportia efectelor si a urmarilor produse. In cazul deciziei regelui supusa analizei, este evident ca, desi a produs si efecte negative (de genul celor care fac obiectul povestirii), a produs in cea mai mare masura efecte pozitive pentru ideea de Romanie Mare. Consecintele ramanerii ca aliat al Germaniei, impotriva rusilor, ar fi fost devastatoare la finalul razboiului atat din perspectiva sanctiunilor de razboi, cat si pentru teritoriul Romaniei de azi, posibil sa ne fi limitat azi doar la teritoriul Tarii Romanesti. Deci, decizia regelui Mihai a fost una categoric benefica Romaniei, dincolo de regretabilele efecte negative suportate de anumite persoane. Dar astfel de efecte exista, astfel cum spuneam, in cazul oricarei decizii politice. Bunaoara, decizia politica de a intra in UE, desi este una categoric favorabila Romaniei, a produs efecte naucitoare pentru anumit cetateni (a se retine, de exemplu, efectele negative suportate de catre micii producatori nationali, agricultori etc, care se vad pusi in situatia de a accepta pierderi constante in fata importurilor ieftine si de proasta calitate etc.). Dar chiar si asa nu putem sa negam oportunitatea si beneficiile masurii aderarii la UE, doar prin prisma unor efecte indubitabil negative produse de aceasta masura. Cred ca ar trebui sa lasam judecarea istoriei pe seama specialistilor (istorici, analisti etc.), iar noi sa ne pastram opiniile personale daca nu detinem fie suficienta cultura istorica si politica, fie capacitate logico-rationala de analiza (care oricum este indisolubil legata de cultura de specialitate). Altfel ducem in derizoriu ideea de libertate a opiniei. Libertatea de opinie publica (prin articole sau reactii postate la acestea) se fundamenteaza pe cunoastere, documentare, cultura. Altminteri fiecare ar putea sa se exprime in legatura cu orice domeniu (fizica, chimie, matematica, istorie etc.) si sa aiba si pretentia ca detine adevarul chiar in fata specialistilor (profesionistilor domeniilor). Iar asta inseamna abuz de libertate si haos in societate.

gheorghe (8 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 14:45

stucane, tu sigur nu stii daca ai tinut la rege, ca s-ar fi vazut daca era altfel

Costin Ștucan (75 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 14:54

@Cris
Repet, am scris și mai sus. Nu e vorba despre decizia de la 23 august, ci de modul în care a fost luată. De acțiunile care au dus acolo. De aici, consecința imediată care a dus 160.000 de oameni în Siberia. Dacă ar fi existat un armistițiu real în acea zi, probabil mulți ar fi fost cruțați de calvarul ăsta.

Comentează