Bomba de sub mașina presei

Daphne Caruana Galizia, o jurnalistă malteză de investigație, a fost asasinată luni seară. Mașina sa, un Peugeot 108, a sărit în aer în momentul în care ziarista pleca de acasă

Aparent, Malta este o insuliță aridă în mijlocul Mediteranei unde ziariștii stau toată ziua la terase și se bucură de soare și de mare.

În realitate, Malta reprezintă un rai fiscal în care se înmulțesc conturi offshore și firme de gambling cu acționariat din zona mafiotă. Aici vin banii negri din afaceri murdare și pleacă spre Caraibe, Cipru sau Gibraltar în drumul spre conturile elvețiene, unde se albesc subit.

În Malta, politicienii și familiile lor au afaceri cu marii corupți ai planetei. Fotbaliști uriași își încasează tot aici banii din drepturile de imagine, driblând Fiscul, iar cluburi mari precum Paris Saint Germain sau Liverpool virează fără nicio remușcare sume imense în conturile unor firme fantomatice malteze înființate cu un singur scop: fentarea taxelor.

Pe insula aflată la jumătatea drumului dintre Sicilia și Africa, ziariștii serioși nu au timp să stea la soare. Mai nou, nu au timp nici să-și trăiască viața.

Daphne Caruana Galizia, o jurnalistă malteză de investigație, a fost asasinată luni după-amiază. Mașina sa, un Peugeot 108, a sărit în aer în momentul în care ziarista pleca de acasă. Galizia, 53 de ani, coordonase partea malteză din investigația Panama Papers, scoțând la iveală legături nefirești prin firme offshore între premierul Joseph Muscat, soția sa și conturi bancare dubioase aparținând fetei lui Ilham Alyev, președintele din Azerbaidjan considerat de unele organizații drept cel mai corupt lider de stat din lume.

Muscat a negat tot timpul acuzațiile, iar după ce a câștigat alegerile din luna mai a considerat votul maltezilor drept un credit acordat lui în fața investigațiilor jurnalistei.

După asasinarea Daphnei Caruana Galizia, Muscat a denunțat “atacul barbar asupra libertății presei” și a cerut ajutorul FBI.

“Nu voi avea liniște până când nu se va face dreptate. Țara noastră merită să i se facă justiție”.

Curios, asta dorea și ziarista asasinată atunci când a scos la iveală legăturile dubioase ale premierului.

Ultimul ei text publicat pe blogul personal, Running Commentary, se încheie cu o frază în care Galizia deplânge lentoarea justiției în anchetarea cazurilor de corupție. “Oriunde te uiți, vezi escroci. Situația e disperată”. Nu e o frază despre România, ci despre Malta, țara care a asigurat președinția Consiliului Uniunii Europene între ianuarie și iunie 2017.

La câteva ore după publicarea acestor rânduri, Galizia a fost ucisă ca în răfuielile clanurilor mafiote din Italia secolului trecut.

De cazul asasinatului cu bombă se ocupă o femeie magistrat pe care victima a criticat-o deseori. Familia jurnalistei a depus o contestație cerând înlocuirea procurorului Consuelo Scerri Herrera pentru că, susțin rudele, “nu credem că poate conduce o anchetă cu seriozitatea și imparțialitatea necesare”.

La câteva ore după crima care șocat întreaga lume, cazul le frige mâinile autorităților. Luni noapte, peste o mie de maltezi au ieșit cu lumânări aprinse pe promenada Triq Spinola, sau Spinola Road. E strada multifuncțională pe care turiștii străini se relaxează la cafenelele de la parter, în timp ce afaceriștii străini avizi de “optimizare fiscală” își deschid firme offshore. Printr-o coincidență bizară cu lumea sportului românesc, pe Spinola Road are sediul și Lian Sports, o agenție deținută de dubiosul impresar macedoneano-albanez Abdilgafar Ramadani căruia Gheorghe Hagi i-a făcut un cadou îndoielnic de un milion de euro din transferul lui Cristian Manea în Cipru, un alt paradis fiscal. Tot acolo, protectorul lui Ramadani, impresarul israelian Pini Zahavi, este acționar în mai multe firme obscure împreună cu foști președinți de cluburi gigant și cu proprietari de case de pariuri. E un caz despre care Gazeta va mai scrie.

Maltezii o plâng acum pe ziarista care a demascat afacerile politicienilor votați de aceiași maltezi în luna mai. Ultimul ei articol este distribuit pe rețelele de socializare cu o frenezie nemaivăzută în ultimele luni. 11.000 de share-uri pe Facebook și 3.000 pe Twitter, adică de 30 de ori mai mult decât un articol de acum două săptămâni în care ziarista dezvăluia cum au tocat un politician maltez și familia sa banii publici la Jocurile Olimpice de la Beijing.

Cifrele de azi au fost depășite în ultimele luni doar de un articol în care Daphne Caruana Galizia divulga relația intimă dintre un politician și un fotomodel cunoscut.

E o statistică simplă despre munca unui jurnalist de investigație și impactul asupra publicului.

Luni, malteza – mamă a trei copii dintre care unul este tot jurnalist de investigație – a murit spulberată de o bombă plantată în mașina sa.

Zilnic, alți jurnaliști de investigație din întreaga lume dispar în deflagrații mai mici, concediați de redacțiile lor.

Media nouă, digitală, se adaptează la gusturile publicului.

PS – Matthew Caruana Galizia, fiul jurnalistei ucise, a postat pe Facebook un mesaj incredibil:

„N-am să uit niciodată cum încercam să deschid uşa maşinii, cum claxonul maşinii încă se auzea şi cum ţipam la doi poliţişti care au venit cu un stingător să-l folosească. Ei s-au uitat la mine: „Ne pare rău, dar nu putem face nimic”, a spus unul dintre ei. M-am uitat pe jos, bucăţi din mama mea erau peste tot în jurul meu. Mi-am dat seama că aveau dreptate: nu exista nicio speranţă. „Cine era în maşină?”, m-au întrebat. „Mama mea este în maşină. Este moartă. Este moartă din cauza incompetenţei tale”. Îmi pare rău că sunt explicit, dar acesta este războiul şi trebuie să ştiţi. Nu a fost o crimă obişnuită şi nu a fost tragic. Tragic este când cineva este lovit de autobuz. Când în jurul tău există foc şi sânge, atunci este război. Suntem un popor în război împotriva statului şi a crimei organizate, care au devenit imperceptibile. (…) Da, aici suntem: într-un stat mafiot în care poţi să-ţi schimbi sexul din cartea de identitate, dar în care vei fi ucis dacă-ţi exerciţi libertăţile de bază”