Costin Ștucan

Ziarist 360°. Talentat, vigilent, suspicios, insistent, polivalent. Investigații, opinii, video content

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Costin Ștucan
Pe tine cine te-a abuzat, Dan Petrescu?

Dacă te cheamă Dan Petrescu, ai jucat o finală de Cupa Campionilor cu Steaua și ai câștigat Cupa Cupelor cu Chelsea ai tot dreptul să-ți critici un jucător, chiar și în public, deși metoda nu e mereu productivă. Dacă numele […]

...

Steaua și Rapid utopia o ucid!

Un subiect legat de AMFB, adică Asociația Municipală de Fotbal București, este un test pentru nervii oricărui jurnalist sportiv. Dacă vrei să verifici ce om din redacție are o răbdare de fier, îi arunci în brațe un caz de abuz […]

...

R2D2XX0000, robotul-arbitru din Liga 1

Anul 2217. În casele lor solare, cu geamuri cât pereții, microbiștii români urmăresc emisiunea holografică Fotbal Club, proiectată direct la ei în sufragerie. Pe moderator îl știu de-o viață, din viața în care nu se descoperise încă secretul nemuririi. Radu […]

...

Priveghiul regelui în lagăr

”În ziua când moare Regele gândiți-vă la moartea voastră”, ne îndeamnă Alina Mungiu Pippidi într-o zi încărcată de emoție sinceră sau căutată. Într-un astfel de moment sensibil, mii de români se gândesc încă la străbunicii, bunicii sau tații lor morți […]

...

Victima cu vocație de provocator

Marius Șumudică a primit un pumn în nas sau în ochi – “bușca ochii”, cum a explicat el în limba esperanto, după meciul câștigat cu 2-1 la Alanyaspor. În țară, știrea echivalează cu un eveniment de o importanță similară înfrângerii […]

...

La moartea unuia de-ai noștri 

Stau cu articolul în față și mă uit prostește în gol. Asta simți când ea iese din nou la coasă printre noi, printre ai noștri. I-am văzut coada neagră când a murit mama, i-am simțit aura rece când mi-a murit […]

Permalink to La moartea unuia de-ai noștri 
joi, 5 octombrie 2017, 10:56

Stau cu articolul în față și mă uit prostește în gol.

Asta simți când ea iese din nou la coasă printre noi, printre ai noștri. I-am văzut coada neagră când a murit mama, i-am simțit aura rece când mi-a murit colegul de bancă din liceu, dar uitasem de ea de la o vreme.

Acum, l-a luat pe Frăți. Mușc fără chef dintr-un măr și mă uit la luna coaptă din cer. Oare unde se duc oamenii care probabil nu au făcut rău nimănui în viața lor?

Simt ca acum mâna lui caldă pe grumaz, cum făcea cu toți cei de care îi păsa.

“Ce faci, pișiciosule?”.

Așa mă alinta, fără nimic vulgar sau malign în vocea lui, și mustăcea tot timpul pe sub nasul cârn, cocoțat peste niște buze groase care-i atrăseseră de-a lungul anilor fel de fel de porecle ce-l supărau doar câteva secunde. Ne știam de 22 de ani și practic, cu pauze mai lungi sau mai scurte, viața mea de după copilărie se leagă de el și ceilalți ai noștri.

Ai noștri am fost o echipă. Cea mai bună din România, era sloganul Gazetei Sporturilor în clipul publicitar tras după plecarea în masă de la ProSport. Tot noi, am plecat în masă și de pe Brezoianu, de la Sportul românesc. Între timp, echipa s-a rărit, unii au plecat care încotro, au apărut despărțiri, orgolii, resentimente, energii lumești pe care Frăți le-a ținut mereu în frâu cu demnitate. El era cel mai bun și mai înțelept dintre noi.

L-am cunoscut la Sportul românesc, într-o cameră înaltă din Palatul Universul, la început de toamnă, în 1995. Inițial, mă intimida, cu privirea lui ageră scăpărând de sub sprâncenele groase. Dar Vali – pe atunci era poreclit “Giga” sau “Calorie”, nu mai știu exact – n-avea nimic fioros în el. Râdea contagios, aproape de sufocare, și trăgea din Kent-ul lung, învăluindu-se mereu de un nor misterios de fum. Admiram la el meticulozitatea cu care își pregătea subiectele, calmul cu care vorbea la telefon cu sursele, trecând totul în agendă cu un scris minuscul și ordonat, și fumul ăla gros pe care-l scotea cu eleganță. Doar privindu-l, câtă ironie, îți venea să-ți aprinzi o țigară de poftă și să te apuci cum trebuie de presă.

Cu timpul, l-am descoperit cu totul. Un bărbat fragil, sensibil, cu păreri ferme și cu o bunătate greu de descris. Vali era ca un pansament pentru prietenii suferinzi, dar el însuși avea deseori nevoie de alinare. Își iubea mama cu un devotament care mă făcea să mă simt vinovat după ce mama mea s-a prăpădit și își adora odraslele, cățeii lui răsfățați. L-am văzut deseori fierbând de furie când auzea de cazuri de animale maltratate de oameni.

Și mai era ceva. Îi era un dor sfâșietor de tatăl lui, plecat la cele veșnice acum vreo 20 de ani.

Din sensibilitatea asta a lui s-a născut “Inimioară”, o altă poreclă pe care i-am dat-o noi, ceilalți, cu un dram stupid de maliție.

E miez de noapte, mă dor ochii, dar acum mă bușește râsul. Îl aud ca și cum e lângă mine, încă îi văd fața congestionată care-mi răsufla în ceafă pe terenul de fotbal din curtea spitalului Babeș, unde jucam săptămânal. Îl supărasem cu o altă ironie idioată și s-a oprit din joc ca să-mi dea o lecție, spera el, atât de dură încât să mă potolească pentru totdeauna. A doua zi, râdeam toți la fumat de comicul episodului absurd, demn de filmele lui Chaplin.

Mi-l aduc aminte cocoțat pe un birou, urlând de fericire la golul lui Ganea din meciul cu Anglia de la Euro 2000. Mi-e dor să-l mai văd o dată – cu mersul lui crăcănat și apăsat, de parcă ducea în cârcă  toate grijile lumii –  ferindu-se neîndemânatic de coarnele cerbului tânăr care păzea grădina în care trimiteam noi des mingile, la fotbalul de la Babeș.

Cel mai mult mi-e dor de sufletul lui mare. Când Radu a avut accidentul ăla blestemat, plângea ca un copil, în hohote, încercând să ne adune, să ne mobilizeze pentru a fi alături de unul dintre ai noștri într-un moment de cumpănă. „Nu o să fim singuri niciodată. Niciunul dintre noi”, a scris pe Facebook în seara în care ne-am revăzut, strânși în jurul lui Radu.

Și tocmai el a plecat primul dintre noi, la câteva luni după acea seară. Iar Radu a aflat vestea printre primii, nimeni nu știe din ce surse.

Îl văzusem ultima oară acum două zile. Era supărat, măcinat de grijile și calculele lumii ăsteia care ne suge zi de zi de tot mai multă energie, dându-ne înapoi tot mai puțin timp pentru noi. Frăți își purta, însă, frământările cu decență. Era un ziarist educat, din generația veche – cum sună asta, după 22 de ani în care ne-am considerat mereu nemuritori – , și lupta din greu să se adapteze la cerințele lumii digitale.

Am vorbit, un zâmbet blând i-a înseninat privirea întunecată, apoi a rămas că ne mai vedem.

Ieri, când Tolontan mi-a dat vestea, am plecat ca un nebun spre blocul în care stătea, sperând că e o alarmă falsă despre un ipohondru incurabil. În fața scării, mașina lui albastră își aștepta tăcută stăpânul care nu va mai veni nicicând. Frăți nu era acasă, de fapt nici nu ajunsese acasă de la o lansare de mașini.

Ea l-a prins pe Kiseleff și nu i-a mai dat drumul, deși doctorii s-au chinuit zeci de minute să i-l smulgă din gheare.

E toamnă și a început secerișul de ai noștri, pe lună plină.

Dumnezeu să te odihnească în pace, Vali Damian! Sincere condoleanțe familiei unui om cu un suflet uriaș.

Comentarii (36)Adaugă comentariu

Eugen (1 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 11:10

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Condoleanțe!

Petrescu Mircea (1 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 11:12

Dumnezeu să il odihnească în pace!
Sincere condoleanțe familiei !

haideusicfr (17 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 11:21

Dumnezeu sa-l ierte!
Impresionant articol…

Coati (1 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 11:28

Este prima data cand comentez un articol, insa ma simt miscat de profunzimea acestor randuri. Ma gandesc cu teama , grija, ca incet incet ne indreptam catre partea urata din viata, partea in care incepem sa ne pierdem parinti , prieteni , colegi , oameni dragi. Unde merg oamenii buni? Speram ca intr-un loc in care sa se bucure de binele care l-au facut in viata de pe Pamant.
Condoleante sincere familiei! (aici v-am inclus si pe voi cei de la Gazeta)

Badea Mihai (1 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 11:34

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Cezar (1 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 11:48

Dumnezeu sa-l ierte si putere familiei sa treaca peste aceste momente grele.
De acolo, de sus, Vali va veghea asupra tututor.

harjoghi sorin (1 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 11:50

Dumnezeu il ierte si sa il odihneasca….Un articol sfasietor.

q2107 (2 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 11:58

L-am cunoscut. Dumnezeu sa-l ierte.

Dan V Zaharia (1 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 11:59

Un articol deosebit de sensibil si uman! Si ziaristii sunt oameni ,sau mai ales ei ! D-zeu sa-l aiba in paza ! Dar cine e Radu ? (E Radu Naum ?) Stiu ce inseamna sa pierzi pe cineva drag, si mai ales mama ! Cat de tare incerci sa te tii a 2a zi e un pustiu in jur , iar vorbele desi binevoitoare trec inebunitoare pe la urechi ! ” Nu credeam sa invat a muri vreodata !” De aceea e bine sa mai spunem si multe lucruri dragi celor apropiati din jur ! Imi amintesc articolul de exceptie lui A.Plesu din Dilema : La moartea lui Marin Tarangul ! Cu respect Dan.V.Zaharia

criticul (2 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 12:14

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!

dana (1 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 12:20

frumos scris. ce trist si ce pacat de omul acesta tinar. Oare cei care ramin vor(vom) aprecia mai mult viata acum… Poate, dar sigur ne vom da seama cit de stresanta sifrustranta e (am sters „viata din romania”)

florin (1 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 12:20

Condoleante ! Un articol foarte bun, scris frumos, sensibil,…
Felicitari pentru articol Costin Stiucan !

Carol K (3 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 12:32

Frumos scris,un adevarat omagiu.Ma recunosc in ipostaza cu maltratatul animalelor,as fi in stare sa-i ucid pe loc pentru asa ceva.Parca preiei ceva din suferinta acelei vietati nevinovate.Si tot asa preluand din suferinta si supararile altora undeva se aduna iar daca genetic nu esti construit perfect pentru asa ceva vine la un moment dat mult prea devreme acel decont simbolizat in mod tragic de acea coada neagra.Dumnezeu sa-l Odihneasca !

Dr. Dan Patru Tudosie (4 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 12:36

Superb scris. Sute de mii de oameni mor zi de zi. Unii, de foame sau de sete, la varste fragede, iar altii se sinucid sau mor in cele mai stupide moduri auto-provocate. Totusi, acest text mi-a facut pielea de gaina, desi nu-l cunosc. Condoleante familiei.

Cristi (1 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 13:40

Tehnicu… (1 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 13:43

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Marco Polo (2 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 14:16

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Valentin Badica (2 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 14:21

R.I.P

Valentin Badica (2 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 14:21

RIP

gintonic (7 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 14:21

RIP, Vali!

Unul (1 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 14:38

Mestere. Dzeu sa il odihneasca si sa ne rugam pt. sufletul fiecarui trecut in cele vesnice !

niculae constantin (1 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 14:40

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sincere condolante familiei si apropiatilor. Sa-i fie tarina usoara.

Alex (3 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 14:53

Buna ziua! Frumos omagiu! Domnule Costin Stucan, din prezentarea Dvs. Reiese ca era un om deosebit! Ați avut noroc, dar din pacate noi nu prea am știut de existența lui! Gazeta Sporturilor este un fel de gazeta fotbalului tabloidizat! Din cand in cand mai răsare un articol mai acătării, mai asa….inspirațional! Eu unul, sincer, intru din inerție pe site, asa ca un melancolic ce caută acel parfum de odinioara! Multi dintre colegii Dvs. Si-au ratat sansa si misiunea de a aduce acea raza de lumina, cum am zis: de inspirație! Oamenii se educa, domnule Costin, iar cei de azi sunt educații zilei de ieri! Si totuși eu cred ca mai avem speranța! Toti vom pleca….rând pe rând! Întrebarea se pune ce lăsam in urma. Asa cum zicea NIchita in gândurile lui…..”intru-câtva de patimi, dar ….de dragoste …mai ales O zi frumoasa si plină de fapte bune sa avem!

dan (5 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 15:25

Trist si frumos articol. Cica cei mai buni dintre noi pleaca primii…

Cezar007 (1 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 15:40

Felicitari, domnule Stucan!

Poison (3 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 16:13

Pacat! O veste foarte trista! RIP Vali Damian!

Gelu cracana (1 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 17:03

Dumnezeu sa-l ierte !

Oli (1 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 17:22

Emotionant!
Nu il cunosc pe Vali Damian. Poate sa-i fi citit articolele, iubitor de cai putere fiind si eu la randul meu. Nici macar nu conteaza.
Textul tau, Costine, m-a facut sa ma infior si sa lacrimez.
S-o ia dracu’ de moarte, ca alege asa cum vrea ea, nedreapta, cinica, hâdă!
De si-ar pierde coasa si i s-ar rupe vesmintele negre!
Sa ramana in fundul gol sa se faca de ras in fața celor pe care-i ia!

Condoleantele mele sincere pentru pierderea colegului vostru.

Cu respect,
Oli Strimbei

Just (1 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 21:55

Minunat gandul tau pentru colegul vostru. Dumnezeu sa-l odihneasca.

Stroe vasilica (1 comentarii)  •  5 octombrie 2017, 21:59

DUMNEZEU SA L ODIHNEASCA….CONDOLEANTE CELOR DRAGI LUI….

Dumitru Constantin (1 comentarii)  •  6 octombrie 2017, 0:30

Mă înclin cu lacrimi în faţa memoriei unui confrate, pe care nu-l ştiu decât din scris! Poate, acolo, sus, alături de alţi colegi plecaţi prematur de aici, va face ceva pentru biata noastră presă şi pentru cei care plătesc cu viaţa pentru ea! Dumnezeu să-l odihnească! Dumitru Constantin

ghitza pistolarul (1 comentarii)  •  6 octombrie 2017, 7:16

Dumnezeu sa-l odihneasca! Il cunosteam pe Vali de o viata, o viata de om! Facusem impreuna scoala generala.. ne stiam… destul de bine: el, eu, Boanchis si Razvan.Razvan Lucescu! Era caine de mic, dar unul discret.Un timp nu ne-am mai vazut.Apoi, imediat dupa 89, intr-o toamna ne-am revazut in Drumul Taberei?! I-am raspuns ca da, pentru ca atunci aceasta indeletnicire avea un alt parfum… A inteles si apoi a disparut din fata ochilor discret..Ne mai revedeam in Palatul Brezoianu, el la o redactie, eu la cealalalta… Ne salutam discret, de parca aveam incredere tacita, fiecare in gesturile si faptele celuilalt!Azi, lumea e tot mai rece, mai saraca… si indiscutabil, mult mai indiscreta! Si stiti de ce? A disparut unul dintre dintre cei mai discreti, mai umani… dar si mai bine crescuti manuitori ai penelului…pixului, sau laptopului! Dumnezeu sa aiba grije de tine, acolo sus!

AncaCerneaEbarbat (3 comentarii)  •  6 octombrie 2017, 11:19

Dumnezeu să-l ierte. Shtiucane, cel mai bun lucru care se poate învăța din moartea lui Valentin este că niciodată nu este prea devreme ca să împaci cu Dumnezeu. Nu știi niciodată când te va chema la El.

crisjustme1 (2 comentarii)  •  6 octombrie 2017, 22:25

Cum a murit, Costine ?

Roxy Millendorfer (1 comentarii)  •  6 octombrie 2017, 22:26

Doamne ce articol nemaipomenit. Ce omagiu. Ce prieten ii mai esti. Dar mai ales ce prieten iti va ramine o vesnicie. Dumnezeu sa.l odihneasca.

venerus (1 comentarii)  •  7 octombrie 2017, 11:50

Dumnezeu sa il odihneasca! Frumos si sensibil….