Burleanu față cu opoziția. Sau Noul Sistem contra Vechiul Sistem

Următoarele luni vor fi ca un meci de fotbal jucat într-o singură direcție

Burleanu este obraznic atunci când îi ironizează pe oamenii de fotbal tradiționali?
Probabil. Un președinte de federație nu are voie să-și bată joc de cei care lucrează în sportul pe care și-a dorit să-l conducă.

Nu se pricepe la fotbal?

Tot ce e posibil, deși are un tată fost fotbalist.

Lucrează pentru un serviciu secret și este în același timp salariat FRF?
Posibil și, dacă este adevărat, regretabil.

Încearcă să se agațe de scaunul puterii?
Da.

Și-a dat sieși și conducerii FRF prime mari pentru calificarea la Euro 2016, turneu la care ne-am făcut de râs?
Categoric da.

Au crescut salariile la FRF față de mandatul lui Mircea Sandu?
Da, dar au crescut și veniturile.

A încercat Burleanu să-și asigure protecția presei, angajând mai mulți foști ziariști în organigrama FRF?
Da. Trucul s-a întors, însă, ca un bumerang deoarece pe dinafară au rămas alte zeci de ziariști.

Este Burleanu răul absolut al fotbalului românesc, distrugătorul acestui sport, așa cum este portretizat tot mai des în ultima vreme?
Aici, oamenii de fotbal tradiționali și o însemnată parte a media răspund cu un “Da” categoric.

Ba, mai mult, Adrian Porumboiu vorbește despre un “sistem al lui Burleanu”, o mașinărie infernală de represiune a oamenilor de fotbal. Cornel Dinu invocă “metodele KGB-iste” de pus pumnul în gura contestatarilor, în timp ce tot Porumboiu îl acuză pe Burleanu că l-a băgat la pușcărie pe Gică Popescu, omorându-i apoi tatăl!

Începută pe 4 martie 2014, ziua în care Burleanu a câștigat alegerile, campania electorală pentru 2018 a intrat într-o zonă fetidă.

Într-un colț, plini de ură, stau oamenii de fotbal tradițonali. Descumpănită o perioadă după condamnările mai multor capi ai săi pentru fraudarea cluburilor și a bugetului de stat, haita care a coabitat 24 de ani cu Mircea Sandu simte din nou în nări gustul puterii.

Acestui grup îi putem spune Vechiul Sistem.

În ultimele luni, reprezentanții săi se întîlnesc regulat pentru a stabili strategia luptei împotriva burlenilor. Locul de rendez-vous este “Doi Cocoși”, un restaurant multifunțional operat pe vremuri de frații Ioan și Victor Becali pentru a vopsi fotbaliștii români pentru export.

Ca un prădător versat, omul de fotbal a vânat trei ani în grup cele mai mici gesturi ale actualei puteri și acum își îndreaptă dinții rânjiți spre beregata expusă a prăzii.

Să fim bine înțeleși.

Deși se vorbește despre dezastrul produs de Burleanu, federația nu putea transforma în 3 ani un fotbal muribund – tranșat metodic de specimenele mai sus menționate – într-unul de top.

Uitați-vă la Hagi! I-au trebuit 8 ani să construiască o echipă campioană, în condițiile în care ritmul creșterii sale a fost demn de Prâslea din poveste.

În același timp, noua conducere putea lua măsuri care să stopeze declinul fotbalului.

Ei susțin că le-au luat și că rezultatele se vor vedea abia peste câțiva ani. Realitatea este, însă, că Burleanu a acceptat compromisul.

În momentul alegerii sale, sistemul din fotbal nu a dispărut pur și simplu. El a rămas în umbră.

De frica acestui sistem și din dorința de a-i câștiga bunăvoința, Burleanu a lucrat cu jumătăți de măsură.

Federația a închis constant ochii la nereguli săvârșite de oamenii de fotbal, încurajând astfel haosul. Un singur exemplu: deși este acuzată de contestatari că-i vrea răul lui Hagi, federația a băgat capul în nisip atunci când Gazeta a prezentat dovada încălcării regulamentelor FIFA de către Viitorul.

Unele decizii luate la FRF în acești trei ani au fost ridicole, altele au fost costisitoare pentru buget.

Au fost, însă, și momente în care vechiul sistem s-⁠a simțit amenințat.

Din 2014 încoace, federația a finalizat cu suspendări – chiar dacă unele dintre ele au fost blânde – 6 cazuri de trucare de meciuri.

Rămas la pândă, omul de fotbal tradițional – Homo Fotbalisticus – a simțit slăbiciunile și le-a exploatat mediatic la maximum.

Ce-i mai trebuie acum Vechiului Sistem să se întoarcă la putere este o greșeală fatală a lui Burleanu.

Următoarele luni vor fi ca un meci de fotbal jucat într-o singură direcție. O echipă face absolut orice pentru a da gol, cealaltă se apără cu disperarea încolțitului care n-a dat niciodată cu piciorul în minge.

Singura speranță pentru asediați este să câștige bunăvoința sistemului.

Abia atunci, vom putea vorbi despre începutul unui sistem al lui Burleanu.

Noul Sistem.