Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
Ronaldo la 200 de milioane?

Admit să râdeți de mine. Să râdeți de mine, dar să mă luați în serios: sunt foarte capsat în cazul Ronaldo. Capsat în calitatea mea de microbist cu simțul valorilor în fotbal, ca nuvelist și cronicar sportiv în România, ca […]

...

Un surâs în plin dezastru

Cel mai vivace și concis interviu după acest 3-2 începe cu întrebarea lui Marius Mărgărit: „Domnule Daum, o victorie frumoasă cu Chile?”. La care Daum îi răspunde scurt și misterios: „Glumiți”…. Ca orice om lipsit de humor inteligent, dânsul bănuiește […]

...

O remontadă halepică

Acceptăm în limba română adjectivul „halepic” de pe prima pagină a Gazetei? L-am citit prima oară, nu mi-a trecut niciodată prin pix, îl tot încerc la ureche, e un adjectiv necunoscut – ce facem cu el? Îl preluăm, îl vom […]

...

Viața înainte și după Totti

Sărbătorirea lui Francesco Totti nu a fost o probă ușoară pentru inteligența noastră de pasionați ai fotbalului. Mai întâi și întâi, după cum ni s-a sugerat de către oamenii cei mai serioși, a fost el atât de mare…? Maradona zice […]

...

Interesul național în fotbalul european

Să fim o clipă, măcar o clipă, cinstiți: de ce-l chinuim pe Dică cu probleme insolubile? Ce să facă dacă…? Dacă stăpânul o să-i impună să joace cum a hotărât el, în ce sistem, cu cine da și cu cine […]

...

Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Mi-am început cariera de cronicar sportiv, acoperit sub pseudonimul Belphegor, în urmă cu 45 de ani; am o oarecare experienţă, dar, ca de obicei, nu sînt dispus să trag vreo concluzie. Mă feresc de concluzii în toate problemele, inclusiv în sport.

Adevărul cel mai presant care mi se impune de cîte ori îmi încep cronica, în fiecare joi de dimineaţă, este simplu, deloc fastuos, totuşi de neclintit: nu poţi să scrii pe placul tuturor celor care te citesc pe sticlă sau pe hîrtie. Ziaristul, chiar ditamai scriitorul, care scrie obsedat să facă unanimitate pozitivă de păreri şi gusturi ar trebui să se lase de meserie.

Dacă îţi respecţi pixul – şi asta presupune un grad înalt de humor – e obligatoriu să ştii şi să nu te sperii că nu poţi mulţumi toate galeriile mai mult sau mai puţin fanatice, dar care şi ele trebuie respectate. Fiindcă nu am iluzia obiectivităţii în lumea de azi, ţin morţiş să se înţeleagă că nu sînt un fanatic al punctelor mele de vedere.

Ţin doar cu Progresul, dar el, cu P sau p, s-a pierdut undeva în obscuritate. Mi se impută demult că „nu ştiu să sar la beregată”. Nu ştiu şi nici nu vreau să învăţ. În tot ce e non-violenţă, non-vulgaritate, contaţi pe mine!