Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
Piano, piano!

Să ne fie clar: oricât de răi ştim să fim, nu putem avea obiecţii la numeroasele semne de exclamaţie cu care ni se anunţă că naţionala Under 21 ar putea fi „o a doua Generaţie de aur”. De ce nu? […]

...

Jos negativismul!

Iată, ăştia suntem, priviţi-ne! Lunea trecută eram negri – negri din priviri şi pînă în cerul gurii: nu mai aveam nicio echipă în Europa, CFR şi FCSB fuseseră eliminate – fiecare în felul ei, dar la fel de lamentabil – […]

...

Un Federer ca-tas-tro-fal

„A fost prea cald pentru mine, nu trebuie să-mi fie rușine când spun asta…e prima oară când mi se întâmplă așa ceva”, a declarat Federer după eșecul în fața acelui obscur australian John Millman. Nici pixului meu nu-i e rușine […]

...

Două probleme cu Halep

Deci, e clar: „Nu se pune problema unei despărţiri de Cahill”. Aşa a zis chiar ea după tulburătorul eşec din primul meci al turneului de la New York care i-a încântat pe detractorii ei, ceea ce nu-i anormal, dar a […]

...

Un retur rezonabil

Nicăieri – poate doar în politică – nu funcţionează mai intens suspiciunile rezonabile ca la noi, microbiştii de toate gradele, de toate armele, în mai toate sporturile, de la fotbal până la tenis. De duminica trecută, nu mă lasă în […]

...

Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Mi-am început cariera de cronicar sportiv, acoperit sub pseudonimul Belphegor, în urmă cu 45 de ani; am o oarecare experienţă, dar, ca de obicei, nu sînt dispus să trag vreo concluzie. Mă feresc de concluzii în toate problemele, inclusiv în sport.

Adevărul cel mai presant care mi se impune de cîte ori îmi încep cronica, în fiecare joi de dimineaţă, este simplu, deloc fastuos, totuşi de neclintit: nu poţi să scrii pe placul tuturor celor care te citesc pe sticlă sau pe hîrtie. Ziaristul, chiar ditamai scriitorul, care scrie obsedat să facă unanimitate pozitivă de păreri şi gusturi ar trebui să se lase de meserie.

Dacă îţi respecţi pixul – şi asta presupune un grad înalt de humor – e obligatoriu să ştii şi să nu te sperii că nu poţi mulţumi toate galeriile mai mult sau mai puţin fanatice, dar care şi ele trebuie respectate. Fiindcă nu am iluzia obiectivităţii în lumea de azi, ţin morţiş să se înţeleagă că nu sînt un fanatic al punctelor mele de vedere.

Ţin doar cu Progresul, dar el, cu P sau p, s-a pierdut undeva în obscuritate. Mi se impută demult că „nu ştiu să sar la beregată”. Nu ştiu şi nici nu vreau să învăţ. În tot ce e non-violenţă, non-vulgaritate, contaţi pe mine!