Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
Nu oricine poate fi Buffon

Nu cred că mă plasez în afara actualităţii dacă, după o săptămână de la scandalul acelui penalty, revin la Gigi Buffon, în aceste zile pline de zgomot şi furie pe toate fronturile din afara şi dinăuntrul fotbalului. Am prieteni care […]

...

Două nopți binefăcătoare

Marți și miercuri, în retururile Ligii Campionilor, Măria Sa Fotbalul a fost într-o vervă de șut care ne-a făcut praf pe toți cei care suntem convinși că știm totul în domeniu și, mai ales, nu acceptăm a fi contraziși. Măria […]

...

Wow!

… Şi un 3-0, la pauză, pentru Liverpool contra lui City, cum vi se pare? Nu e bubuitor? Un fan „cormoran” – confrate cu pixul meu – m-a sunat de la Berlin să-mi spună că nu mai ştie ce-i cu […]

...

O bucurie catastrofală

Poate că în general am văzut prea multe meciuri, poate că știu prea bine, din copilărie, de pe maidan, cum e să marchezi un gol fantastic și după aceea de bucurie să spargi, cu un șut vesel, un geam de […]

...

Ce zici de ce a zis Ronaldo?

Nu m-a indiginat câtuşi de puţin declaraţia lui Cristiano Ronaldo: „Cred că nu există un altul mai bun decât mine”. Prima mea reacţie a fost aceea de a pune mâna pe telefon să-l întreb pe Theo Jumătate dacă fraza asta […]

...

Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Mi-am început cariera de cronicar sportiv, acoperit sub pseudonimul Belphegor, în urmă cu 45 de ani; am o oarecare experienţă, dar, ca de obicei, nu sînt dispus să trag vreo concluzie. Mă feresc de concluzii în toate problemele, inclusiv în sport.

Adevărul cel mai presant care mi se impune de cîte ori îmi încep cronica, în fiecare joi de dimineaţă, este simplu, deloc fastuos, totuşi de neclintit: nu poţi să scrii pe placul tuturor celor care te citesc pe sticlă sau pe hîrtie. Ziaristul, chiar ditamai scriitorul, care scrie obsedat să facă unanimitate pozitivă de păreri şi gusturi ar trebui să se lase de meserie.

Dacă îţi respecţi pixul – şi asta presupune un grad înalt de humor – e obligatoriu să ştii şi să nu te sperii că nu poţi mulţumi toate galeriile mai mult sau mai puţin fanatice, dar care şi ele trebuie respectate. Fiindcă nu am iluzia obiectivităţii în lumea de azi, ţin morţiş să se înţeleagă că nu sînt un fanatic al punctelor mele de vedere.

Ţin doar cu Progresul, dar el, cu P sau p, s-a pierdut undeva în obscuritate. Mi se impută demult că „nu ştiu să sar la beregată”. Nu ştiu şi nici nu vreau să învăţ. În tot ce e non-violenţă, non-vulgaritate, contaţi pe mine!