Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
„Wow!”-ul lui Lineker

„Wow!”, mi-am permis să exclam și eu, cu entuziasm chiar, aflând de acel „Wow, e om!” cu care a comentat Lineker ratarea de către Messi a penalty-ului din minutul 45, la 1-1, cu PSG. Ca să-i înțelegi geniul conciziei trebuie […]

...

Detaliile unor ”optimi”

Inutil să ne precipităm în comparația prestațiilor lui Messi și Ronaldo sau între cele ale lui Haaland și Mbappe în „optimile” Ligii Campionilor. Ar fi prea abrupt, prea categoric. Dar putem trăi fără judecățile categorice? – fiind în plin faliment […]

...

Prietenul meu „cormoranul”

Poate că voi stârni ceva indignare afirmând aici, fan Manchester United, că fanii lui Liverpool îmi sunt tot mai simpatici și mai apropiați. Știu de ce: ne leagă faptul dureros că am pierdut și noi, și ei, titlul, Guardiola și […]

...

Merci, Giroud!

Merci, Giroud! Merci de două ori: în primul rând pentru golul înscris dintr-o „foarfecă” magistrală, ceea ce azi nu se practică prea des, având în vedere crunta tehnică a apărărilor. Desigur, e un entuziasm puștoiesc la ceea ce L’Equipe numea […]

...

”E Mbappe cel mai bun din lume?”

„Ce se întâmplă, v-ați pierdut mințile?”, extind întrebarea lui Lineker când a auzit că la Liverpool vor să-l dea afară pe Klopp pentru căderea din clasament. O extind, poate o și exagerez după această noapte nu atât de furtunoasă, cât […]

...

O baftă serioasă

Jos negativismul? Sus ce?

Permalink to O baftă serioasă
vineri, 19 octombrie 2018, 11:31

Nu ştiu câţi vor fi de acord, dar în ce mă priveşte cuvântul obsedant al acestei săptămâni fotbalistice a fost norocul. Ca să fiu sincer, mie îmi place, ţin la el, îl respect, conştient că nu se bucură la noi de cea mai înaltă apreciere. O victorie norocoasă nu stârneşte entuziasm, nu e valoroasă 100%, e uşurel dispreţuită, în sensul „Hai, bă, lasă-mă, că au avut şi noroc!”. Se urează „Baftă!” din inerţie, din superstiţie, bafta nu e ceva foarte serios.

În aceste 7 zile, cred că bafta a fost vizibilă şi – ceea ce este cel mai important – nimeni dintre cei pricepuţi nu a avut impertinenţa s-o ignore. În Lituania, Chipciu, după acel 2-1 de maxim noroc, conchidea cinstit: „Şansa a fost de partea noastră”. Marica, în studio, nu avea altă concluzie pentru viitorul naţionalei: „Să avem noroc şi cu sârbii”. După meciul nul – ca scor şi ca joc, însă nu o dată eroic – Cornel Dinu a fost drastic şi exact: „Doar norocul ne-a salvat cu Serbia”.

Adaug că din norocul nostru a făcut parte şi ziua proastă a adversarului, căci, cu oricâtă asumată inferioritate ne uităm la sârbi, au şi ei dreptul la un meci slab în care ratează un penalty în min. 45 şi nu marchează nimic în 11 contra 10… Hazul meciului – există totdeauna un haz – cam ăsta a fost: ei au jucat ca noi, pe vremuri, când nu puteam da un gol vreunei amărâte şi ne plângeam de ghinion. Duminică, noi am fost amărâţii şi ei o Românie ghinionistă…

Nu cred însă că ar fi deplasat dacă am extinde această reabilitare a norocului şi la puştimea României U21, pe care mulţi au început s-o pună în contrast cu naţionala mare, ba chiar să se propună un meci între ele, ceea ce mi s-a părut inutil şi stupid. În entuziasmul actual, cu viziuni pe cât de grandioase, pe atât de rapide, mă întreb dacă norocul acestei echipe nu ar trebui să plece acum de la cea mai clară obsesie a lui Hagi privind jocul Viitorului său: ce faceţi pe ultimii 30m?

Nu e un detaliu tehnic – problema asta e, în fond, cea mai grea, după ce trec uralele şi elogiile la zi. Cum vor marca, în ce viteză, cu ce eforturi – lăsând deoparte unde vor juca până în iunie 2019. Le va trebui multă baftă.

Şi ca să nu par un demagog evadând în generalităţi, voi scrie că cel mai frumos gol marcat în aceste zile de un fotbalist român a fost cursa lui Puşcaş în meciul cu Ţara Galilor, de o claritate şi impetuozitate venite, într-adevăr, din altă lume decât aceea a noastră unde încă nu putem decide cât e ghinion şi câtă neputinţă.

Comentarii (11)Adaugă comentariu

gicu (305 comentarii)  •  19 octombrie 2018, 12:18

Sanatate, maestre!

Leopardu (7 comentarii)  •  19 octombrie 2018, 14:35

Articol slab ... scris sa treaca timpul si sa se raceasca putin cafeaua, sa o poata bea domnul Cosasu. Nu inteleg ce se intampla cu astia de la gsp. De la un timp au dat toti in boala lui nea ovi. Scriu mult, fara sa spuna nimic. Da, domle, am avut noroc in toate meciurile la U21. Am avut noroc ca nu a avut Liechtenstein nici o ocazie, si ca Puscas, Hagi si Petre au lovit impecabil balonul, ca altfel se termina 0-1 si adio calificare.

Vali (14 comentarii)  •  20 octombrie 2018, 4:51

@leopardul.Daca ai ajuns așa de jos sa te dai la maestru,ai defecțiuni. Respectă-i macar vârsta.

Observator (269 comentarii)  •  20 octombrie 2018, 10:26

Maestre, sunteti singurul care publicati pe site-ul GSP materiale echilibrate, interesante si cu stil, indiferent de tematica abordata! Nu va lasati impresionat de cei care psoteaza reactii tendentioase; unii sunt tineri si frustrati, fara vreo sansa sa ajunga vreodata, in domeniul lor, la notorietatea dvs.! O.

ioan (767 comentarii)  •  20 octombrie 2018, 18:10

dati cu banul, domnule Cosasu! in rest: sint si lumi in care ghinionul si neputinta sint-deloc suprarealist!-totuna...! norocul si-l face fiecare, cu mina lui! ce-i drept, e o lume mai putin elitista dar, cum stiu ca meritocratia nu va deranjeaza, sint ferm convins ca va puteti adapta! usor! in ceea ce o priveste pe Simona Halep, ramin la parerea mea: cea mai buna-in tenisul feminin-din Romania, de cind se joaca acest sport si pentru viitorii o suta de ani! ea este si va ramine! cei ce o urasc-nu! e simplu!

ioan (767 comentarii)  •  21 octombrie 2018, 15:51

ta bul-a rasa, tizule? traduci si din limba rusa? atunci, noteaza: n-am discutat, niciodata, cu ea, aceasta problema! de fapt, asta e o problema doar in mintea ta si a celor ca tine! o cunosc si sint convins ca explicatia e mai simpla decit poti tu intelege-pur si simplu, a considerat ca, procedind asa, pune la adapost familia-familie care n-are nicio legatura, nici cu voi si nici cu lumea in care traieste acum! dupa reguli pe care le-a invatat in cei sapte (18) ani de-acasa, dar si in situatii, pentru ea, destul de mizerabile! pe scurt: daca ai ceva de spus-spune-mi mie! cu nume, subiect si predicat! fii sigur ca-ti voi raspunde!

ioan (767 comentarii)  •  22 octombrie 2018, 17:22

cap extraordinar (extra-ordinar?) de limpede: cratima din ultima fraza de ieri, a fost numai pentru tiz! asta e bucuria lui! sigur, ultima! Lelia, ma bucur ca te-am cunoscut: DRIVE!

Comentează