Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
O reconciliere

Azi voi fi foarte subiectiv, dar trebuie să-mi fac datoria – datoria dificilă de suporter tare necăjit al lui Manchester United. De multă vreme nu am mai trăit o asemenea experienţă ca a meciului cu Newcastle, acasă la noi. Pentru […]

...

Pentru puţină decenţă, dacă se poate

Concret: ce îmi trecea prim cap, miercuri noaptea, consumând lacom Champions League, cu extravaganţa acelui 4-0 la pauză în PSG-Steaua Roşie şi deliciile unui Tottenham-Barca, cu un Messi fulminant 90 de minute, cu un gol al lui Rakitici la capătul […]

...

Un „11” care contează cât nr. 1

Azi, după Gala FIFA de la Londra, aceea care l-a consacrat pe Modrici The Best 2018, mă uit cu plăcere la creionul meu Faber Castell. Nu o fac prea des. Nu-mi place, nu ştiu să mă laud, dar nici nu […]

...

Piano, piano!

Să ne fie clar: oricât de răi ştim să fim, nu putem avea obiecţii la numeroasele semne de exclamaţie cu care ni se anunţă că naţionala Under 21 ar putea fi „o a doua Generaţie de aur”. De ce nu? […]

...

Jos negativismul!

Iată, ăştia suntem, priviţi-ne! Lunea trecută eram negri – negri din priviri şi pînă în cerul gurii: nu mai aveam nicio echipă în Europa, CFR şi FCSB fuseseră eliminate – fiecare în felul ei, dar la fel de lamentabil – […]

...

O reconciliere

De la cumplit la euforic

Permalink to O reconciliere
vineri, 12 octombrie 2018, 7:37

Azi voi fi foarte subiectiv, dar trebuie să-mi fac datoria – datoria dificilă de suporter tare necăjit al lui Manchester United. De multă vreme nu am mai trăit o asemenea experienţă ca a meciului cu Newcastle, acasă la noi. Pentru a fi clar, am pornit de la cumplit: în min. 2 era deja 0-1, în min. 10, 0-2. La ce te puteai gândi decât la o nouă jale? N-o descriu, nu intru niciodată în amănuntele unei nenorociri.

Echipa juca la un nivel oribil, aparatele focusau pe un Jose livid în vid, adică mă şi jucam dezgustător cu cuvintele. La pauză (tot 0-2!) nu mai aveam de făcut decât un pariu disperat şi exorbitant: ori batem cu 3-2, ori… (nu spun ce, să rămânem discreţi în aiurelile noastre) Urmează ceea ce se numeşte prea banal incredibilul, în pofida logicii, căci Newcastle s-a retras ca să ţină un 2-0, gata să suporte un United din ce în ce mai dezlănţuit, condus de cine? Exact de cel pe care Mou cică nu-l poate suferi, iar noi, câţiva, de mult îl numim „o tabacheră”. Ei bine, nu e! Monsieur Pogba marchează impecabil pentru 1-2, „călătoria continuă”, cum zicea odată Rebengiuc într-o reclamă, Martial face 2-2 şi Jose, ca în filmele pentru copiii proşti şi drăguţi, devine un altul şi anume eroul transmisiei TV, fiindcă pe el şi pe sticlele lui cu apă cad insistent camerele voluptuoase.

Ce mai pluteşte în aer? Pluteşte, pluteşte, până când se întâmplă. Când? Păi, ca în Anglia, normal, în ultimele minute, acelea cu Ă. Cine face 3-2? Alexis Sanchez! De ce cu exclamaţie? Simplu: pentru că Alexis a fost desemnat, la ultima gală FIFA drept cel mai slab fotbalist al sezonului (alături de Karius, cel mai prost portar). Nu s-a scris prea mult despre această numire, care mie mi s-a părut cu totul dezagreabilă, ca să mă exprim blând. Eu zic şi azi că „nu se face” între noi, fotbaliştii – să fi fost o manipulare a intereselor impresariale? Oricum, în delirul final, Alexis a fost manipulat printre toate braţele confraţilor săi, Jose a plecat agitând sobru doar pumnul mâinii drepte, în timp ce un banner, deloc şugubăţ, anunţa: „Mourinho e învingătorul!”.

Şi mai sobru, strict mulţumit de mine însumi, am făptuit tot ce este azi mai controversabil şi antipatic: o reconciliere. M-am reconciliat cu Unitedul meu, chiar cu Mourinho. Pentru cât timp? Nu are importanţă. Poate că nicăieri ca la noi, suporterii tare necăjiţi, împăcările cu echipa nu sunt atât de dureroase şi atât de bucuroase. Am mers până acolo cu euforia încât m-am uitat cu milă la Bayernul şi Realul care, exact la aceeaşi oră, pierdeau surprinzător şi, iată!, noi, nu! Peste toate, sunt şi un mare caraghios!
Sper să găsesc o minimă înţelegere pentru cele scrise până aici. Dacă nu, nu. Suport.

Comentarii (12)Adaugă comentariu

gicu (184 comentarii)  •  12 octombrie 2018, 11:13

Sanatate, maestre!

ioan (571 comentarii)  •  13 octombrie 2018, 12:01

aseara, m-a sunat Mile! Belodedici! mi-a zis ca are-de la sirbi-doua bilete pentru meciul de miine, de pe Arena Nationala! pentru nea Imi si pentru d-voastra...! i-am multumit, dar i-am spus ca nea Imi e invitat la Festivalul castanelor! la Baia-Mare! si ca stie, deja, rezultatul meciului! despre d-voastra?i-am spus ca preferati televizorul-ca asa, savurati reluarile la goluri! a zis ca e O.K. si ca va pastreaza citeva bilete pentru meciurile de la Euro! bun baiat! de la Socol...!

Observator (49 comentarii)  •  13 octombrie 2018, 13:40

Desi nu sunt fan United, nu ma lasa indiferent soarta lui Mourinho, cu toata antipatia pe care o starneste printre adversari! Unul care s-a impus cu Porto (campioana Portugaliei, nu a uneia dintre cele 5 tari importante) si cu Inter (cand Bayern, Barca si Chelsea erau pe "val") in Liga Campionilor nu poate fi un antrenor oarecare, cum sunt unii tentati sa-l considere! La-m revazut pe Federer la Shanghai, dar nu mi-a placut lipsa sa de concentrare de la inceputurile seturilor! Totusi, mai mult decat jocul favoritului nostru m-a enervat comentatorul de pe Digi, care s-a dovedit a fi subiectiv si prezumtios. As fi fost curios sa vad cum ar fi "intors-o" in cazul in care Federer ar fi jucat la nivelul sau real incepand din setul 2... O.

ioan (571 comentarii)  •  13 octombrie 2018, 15:07

in rest: am iubit doar doua echipe de fotbal: United-ul din Manchester si Petrolul din Ploiesti! la maturitate, am invatat-am avut profesori buni!-care e diferenta dintre un fan si-un fan(atic)! cred ca un joc ramine un joc atit timp cit ii respecti regulamentul! ador simplitatea- inclusiv in jocul de fotbal-probabil ca asta e motivul pentru care nu mai stiu, azi, cind si ce joaca United-ul meu! ANA ARE MERE, domnule Cosasu!-asta ramine! ca e tatuata pe fund, ca asculta Rush sau ELO, ca citeste Borges sau Mersul trenurilor, asta e problema ei personala: nu intru in sufrageria sau in dormitorul nimanui ca sa inteleg ca o minge e rotunda! domnul Jose? cred ca l-a facut (mai) mare pe Cristi Chivu si (mai) mic pe Adrian Mutu! probabil a avut motive! dar nu iubeste fotbalul si la United-ul meu asta se simte!

Observator (49 comentarii)  •  13 octombrie 2018, 16:39

Scuze: "l-am revazut"! O.

ioan (571 comentarii)  •  13 octombrie 2018, 21:52

si-apoi, ce-i asta: unu-special? in Anglia? in Anglia, Una -Speciala!- e doar Majestatea-Sa, Regina! Sir Alex? greu, dupa o viata in( si pentru) fotbal, pentru Manchester si pentru (tot!) Regatul Unit! Sir Mourinho? de ce nu Presedintele Angliei? impacati-va d-voastra, domnule Cosasu, cu el si cu ei- eu imi vad de Barca mea! neuitind ca odata, si United a fost mai mult decit un club...!

ioan (571 comentarii)  •  14 octombrie 2018, 16:47

dupa meci: e induiosatoare unda de optimism care strabate-calcistic-tara! lipseste doar declaratia presedintelui f.r.f.! nu, nu va repeta acel, clasic, i-am ciuruit! va respecta linia scolii din care provine, cu un: ne vom recupera punctele pierdute azi! la Pristina!

ovidiu_3003 (134 comentarii)  •  14 octombrie 2018, 17:39

Jose Mourinho este cel mai mare antrenor al tuturor timpurilor ...

ioan (571 comentarii)  •  15 octombrie 2018, 11:32

cind va spuneam, domnule Cosasu, ca domnul 3003 e o schija rupta din spiritul domnului Ion Luca, ati spus ca exagerez! recititi scenariul: eu scriu LA PRISTINA si domnul Ovidiu intregeste fraza cu un: Jose Mourinho etc si etc! va imaginati ce ochi facea domnul Mangia daca dadeam cep frazei cu un: la Craiova?

ioan (571 comentarii)  •  15 octombrie 2018, 18:14

si inca: intr-o tara (de cuvinte!) impartita in doua-pro sau contra Mircea( Badea?)-stiu ca faceti parte din categoria celor care cred ca Mircea nu exista! sa-l lasam pe red-nic-ul tuturor sa se intoarca unde vor muschii lui si sa nu judecam dupa aparente-fie ele declamate si c-o gura (prea) mare! imi permit sa va spun ca, pentru mine, Mircea exista: nu e antisemit, nu e rasist si cu citeva exceptii-insotite, invariabil, de-un: nu mai pot cu astia!-stie sa se poarte (si) cu doamnele! frumos! frumusete dublata de faptul ca nu e pesedist! si triplata de întrebarea: de ce as tine c-o opozitie formata din mandeluta macovei, blaga, orban si, fireste, restul! daca vreti sa-l judecati, chiar dincolo de indiferenta d-voastra justificata, m-as bucura sa va amintiti ca eu ii inteleg loialitatea! si ca i-o respect cu atit mai mult cu cit stiu ca loialitatea lui merita o cauza mai buna! in rest: nu cred ca meciul Khabib-Floyd (Pink Floyd?) va avea loc! nu rock-ul e punctul forte al rusilor si nici Vladimir Vladimirovici nu e omul care sa riste atunci cind nu e sigur de victorie!

ioan (571 comentarii)  •  16 octombrie 2018, 13:41

PIIIIIIINK domnule Cosasu!-zi grea-n-am apucat sa-mi beau cafeaua! unii mai si muncesc in tara asta...! unde am ramas? da, la ponk: ma veti intreba: bine, bine, dar ce faci cu Ram(on)a, cu shaormele, cu apa aia- neverosimil de alba si de curgatoare? nu fac nimic, domnule Cosasu! INCA! consider toata povestea drept ceea ce este: o problema personala! n-am temperamentul domnului Zidane, sa pierd o finala de UCL doar fiindca un *** imi sopteste la ureche-tot meciul-ca stie el, despre Lelia, lucruri inimaginabile! in primul rind, despre sora-mea, stiu ceea ce vrea ea sa stiu! imi ajunge! iar la capitolul insulte, va pot demonstra ca echipa cealalta nu s-a lasat mai prejos! si-atunci, de ce sa schimb un echilibru, de ce sa fac din Mircea Badea un navetist intre ortopedia si neuro-psihiatria spiritului? echipa ciuvi-mihaita, fara Mircea, e ca drojdia fara bere...! odata, ii voi spune ce am de spus! dar, intre sase ochi: cum nu vreau sa fiu acuzat de genocid, rezolv lucruri de genul asta cu martori...!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Comentează