Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
„Wow!”-ul lui Lineker

„Wow!”, mi-am permis să exclam și eu, cu entuziasm chiar, aflând de acel „Wow, e om!” cu care a comentat Lineker ratarea de către Messi a penalty-ului din minutul 45, la 1-1, cu PSG. Ca să-i înțelegi geniul conciziei trebuie […]

...

Detaliile unor ”optimi”

Inutil să ne precipităm în comparația prestațiilor lui Messi și Ronaldo sau între cele ale lui Haaland și Mbappe în „optimile” Ligii Campionilor. Ar fi prea abrupt, prea categoric. Dar putem trăi fără judecățile categorice? – fiind în plin faliment […]

...

Prietenul meu „cormoranul”

Poate că voi stârni ceva indignare afirmând aici, fan Manchester United, că fanii lui Liverpool îmi sunt tot mai simpatici și mai apropiați. Știu de ce: ne leagă faptul dureros că am pierdut și noi, și ei, titlul, Guardiola și […]

...

Merci, Giroud!

Merci, Giroud! Merci de două ori: în primul rând pentru golul înscris dintr-o „foarfecă” magistrală, ceea ce azi nu se practică prea des, având în vedere crunta tehnică a apărărilor. Desigur, e un entuziasm puștoiesc la ceea ce L’Equipe numea […]

...

”E Mbappe cel mai bun din lume?”

„Ce se întâmplă, v-ați pierdut mințile?”, extind întrebarea lui Lineker când a auzit că la Liverpool vor să-l dea afară pe Klopp pentru căderea din clasament. O extind, poate o și exagerez după această noapte nu atât de furtunoasă, cât […]

...

Piano, piano!

La orizont, o a doua "Generaţie de aur"?

Permalink to Piano, piano!
vineri, 21 septembrie 2018, 8:17

Să ne fie clar: oricât de răi ştim să fim, nu putem avea obiecţii la numeroasele semne de exclamaţie cu care ni se anunţă că naţionala Under 21 ar putea fi „o a doua Generaţie de aur”. De ce nu? Ce ne-ar costa o bucurie în sărăcia actuală?

Care a fost prima?
Dar… Imediat apare un dar, un însă, un stop. Cât a durat până a apărut prima? Cei de la Guadalajara 1970 – un Dumi, un Liţă, un Dinu, un Lucescu -, cu meciuri memorabile, da, până azi!, într-o grupă a morţii, nu au fost de aur. De acolo a rămas pentru eternitate conflictul Dobrin – Angelo. Nici Steaua, campioană a Europei în ’86, şi nici naţionala din ’89, calificată pentru Mondialul ’90, nu au fost de aur – nu aveau cum, doar Epoca era de aur.

Revelaţia târzie
În Italia a fost mai mult o a(i)ureală de bănet, abia în ’94 am avut revelaţia cea mare a ce avem şi ce putem, dar nimeni nu s-a gândit la aur, ci la „Hagi preşedinte!”. Băieţii au mers şi la Euro ’96, aceiaşi au prins şi Mondialul ’98 – aproape un deceniu de existenţă în lumea bună şi bogată a fotbalului, cu multe „prezenţe româneşti” peste hotare, să le zicem aşa, modest, deşi unul avea să ajungă chiar căpitanul Barcelonei, cu o Cupă a Regelui în braţe. Ce vremuri! Şi totuşi încă nu le spuseserăm că sunt o generaţie de aur. Aşa le-am spus ceva mai târziu, după ce s-au retras, cam după 2000 – adică de când naţionala nu a mai apărut la niciun Mondial, de când nu mai avem personalităţi în soccerul lumii.

Piano, piano!
„Generaţia de aur” nu e atât o vorbă mândră, cât mai ales o melancolie. În ea e mai multă cruzime decât se crede. E cruzimea actuală, născută din lipsa de performanţe cât de cât semnificative. Ca atare, piano, piano!, cum s-ar zice în ţara aceea unde joacă acum Ronaldo… Să vină o a doua Generaţie de aur – nu am nimic împotrivă fiindcă nu sunt nihilist, nu am fost niciodată, e limita mea. Dar numai după câteva – multe! – performanţe cel puţin pe plan european. Deocamdată, nu sunt – aşa cum nici Cicâldău sau Drăguş (cei care-mi plac cel mai mult) nu sunt de exportat şi de evaluat în milioane, cum o fac deja pricepuţii în afaceri care au preţăluit, odată, români şi la 50…

E un dar (substantivul, nu conjucția!) al nostru de a ne precipita, fie în haos, fie în slavă. Ne-au trebuit vreo 30 de ani – din ’70 până în 2000 – să găsim o „Generaţie de aur” , nu zic să aşteptăm încă 30, da’ măcar 3 ani… A, nu aveţi răbdare? Fiecare cu limita lui.

Comentarii (11)Adaugă comentariu

Observator (1 comentarii)  •  21 septembrie 2018, 9:08

Exceptional, Maestre, ca de obicei! Totusi, din acea generatie '70 l-ati omis pe unul dintre cei mai talentati (nu numai din acea perioada, ci de cand se joaca fotbal in tara noastra), adica pe Dumitrache! Lucescu, Dinu si Lita au fost de ... "cursa lunga", fara sa aiba ceva din harul lui Dobrin si Dumitrache! O.

Gica Paunescu (19 comentarii)  •  21 septembrie 2018, 11:06

Adevarat, dle Cosasu, rabdarea-i una dintre virtuti. Insa nu vedeti cu ce ,, viteza'' se-ntampla multe lucruri in ziua de azi ? Urmarind Liverpool-PSG, vreo 30 de minute in prima repriza abia ma puteam ,, tine'' dupa viteza cu care pasau cele 2 echipe. Pe cand ai nostri, oameni mai milosi, paseaza mai incet , cat sa nu-mi strice ,, dioptriile'' in termen mai mic de 2-3 ani. Si-atunci, sa nu-i iubesti mai mult pe-ai tai ?

drucker (11 comentarii)  •  21 septembrie 2018, 11:45

Noua geeratie de aur ar fi generatia crescuta deHagi

Agamitza (1 comentarii)  •  21 septembrie 2018, 12:37

Daca exista o generatie de aur atunci ea este formata din fotbalistii care au format echipa Steaua care au cistigat Cupa Campionilor Europeni in 1986. punct

gicu (305 comentarii)  •  21 septembrie 2018, 12:50

Sanatate, maestre!

Leopardu (7 comentarii)  •  21 septembrie 2018, 13:39

Cu tot respectul, nu am avut niciodata, nici o generatie de Aur la nivel de Nationala la fotbal. Una de bronz. A lui Gabor. Atat.

stefan (11 comentarii)  •  21 septembrie 2018, 18:17

semi-banal ca de obicei, maistre

stelu (29 comentarii)  •  21 septembrie 2018, 18:17

CONSIDER Ca presa a fost mult prea darnica in epitete si alte comparatii.sigur ,a fost o generatie de exceptie,dar doar atat.inchei cu traditionala urare a lui gicu.sanatate maestre.

Observator (269 comentarii)  •  23 septembrie 2018, 9:28

@ Leopardu Cea mai buna generatie dintr-o tara poate fi considerata "de aur", fara legatura cu o performanta anume de la vreo competitie! Acea generatie si Hagi meritau cel putin o finala in SUA; cu o finala jucata (poate si castigata), Hagi ar fi fost cel mai bun din lume in acel an, ar fi meritat-o din plin! Ce ziaristi, scriitori, oameni de cultura si politicieni au fost la acelasi nivel in acea perioada? Niste nimeni in toate domeniile, asa cum suntem noi, cititorii, putem sa dam un verdict de acest gen? O.

st.il. (5 comentarii)  •  23 septembrie 2018, 15:48

Maestre , sper din tot sufletul ca optimismul dumneavoastră- născut dintr-un imens altruism- să aivă corespondent și-n realitate , căci , nu-i așa ? , speranța moare ultima !...

Comentează