Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
Păcătoşeniile fotbalului nostru drag

Ce se mai poate spune, după noaptea asta, Dorinel? Întâi şi întâi, clişeul nostru – că de-aia ne place fotbalul, că de-aia e frumos, blablaurile din tată în fiu… Piano, piano! Fotbalul e atât de frumos încât poate fi, totodată, […]

...

Să ne maturizăm cu Marius Copil!

Nici după atâtea zile, nu mi s-a răcit entuziasmul pentru ceea ce a făcut Marius Copil la Basel. Nu a fost doar admirabil. A fost anormal de admirabil, dacă pot scrie aşa, şi pot având în vedere normalitatea actualei lipse […]

...

Di Maria şi antipatia

Fiindcă pe lumea asta – inclusiv şi mai ales în lumea noastră, a microbiştilor – nimic nu mai e pur şi simplu, sunt hotărât să-mi autodenunţ o ciudăţenie: ţin foarte mult la Cavani, mă entuziasmează M’Bappe, mă biruie nu o […]

...

O baftă serioasă

Nu ştiu câţi vor fi de acord, dar în ce mă priveşte cuvântul obsedant al acestei săptămâni fotbalistice a fost norocul. Ca să fiu sincer, mie îmi place, ţin la el, îl respect, conştient că nu se bucură la noi […]

...

O reconciliere

Azi voi fi foarte subiectiv, dar trebuie să-mi fac datoria – datoria dificilă de suporter tare necăjit al lui Manchester United. De multă vreme nu am mai trăit o asemenea experienţă ca a meciului cu Newcastle, acasă la noi. Pentru […]

...

Jos negativismul!

...dar şi cât mai mult noroc!

Permalink to Jos negativismul!
vineri, 14 septembrie 2018, 5:21

Iată, ăştia suntem, priviţi-ne! Lunea trecută eram negri – negri din priviri şi pînă în cerul gurii: nu mai aveam nicio echipă în Europa, CFR şi FCSB fuseseră eliminate – fiecare în felul ei, dar la fel de lamentabil – şi mă gândeam că ar fi fost cazul ca amândouă să declare public că renunţă la titlurile de campioană şi vicecampioană. Nu eram absurzi – eram la pământ.

Săptămâna trecută, jucăm cu Muntenegru, primul meci al naţionalei în Liga Naţiunilor, şi se joacă atât de slab încât Contra, contrariat, ne cere să încetăm a fi negativişti, de parcă ne găsim într-o Ligă a Noţiunilor. După 70 de ani de literatură, ştiu ce înseamnă negativism, l-am practicat, OK, nu voi scrie am jucat prost, ci banal, foarte banal, ai ceva contra, Cosmine

Peste 3 zile, suntem la Belgrad şi în pauza Digi – la 1-0 pentru ei şi noi la fel de banali – Balint ne spune clar că „avem pretenţii prea mari, suntem de categoria C şi diferenţele de valoare sunt decisive”.

Ei bine, la câteva minuţele după pauză, vine bomba: penalty pentru România şi Stanciu nu-l ratează. Uşoară iluminare, numai că peste 7-8 minute, Mitrovici – cel care ne-a enervat pe toţi pro-sârbii la Mondial prin ratările lui – driblează, greoi cum e, şi face 2-1. Ne întunecăm pentru doar 5 minute, căci Ţucu înţeapă bine din 6 metri, la un corner bătut tot de Stanciu.

Şi ce să vezi? De la acest 2-2, timp de vreo 20 de minute, până la final, naţionala face cel mai bun joc al ei de la acel 1-2 cu Franţa din Euro 2016… Nu numai ca dăruire, ci şi ca dezinvoltură, ca aplomb, cu un Tătă ţipând bine capsat la băieţi, cu Contra răguşind, ce să mai vorbim?

Cu încă puţin noroc, Mitriţă putea face 3-2 şi ne trezeam urlând: „Jos negativismul!”. La care aş adăuga, fără teamă, mai în şoaptă: Trăiască şi norocul!

Ştiu cum se evită norocul la noi, e aproape impudic, aproape ateu – nici vorbă. El poate atenua mult diferenţele de valoare, poate răsuci destinul unui meci.

E imponderabilul de care nu ţinem seamă în joaca noastră cu cel mai neserios obiect din lume.

Aşa că părerea mea este că, în esenţă, am avut ceva mai mult noroc decât sârbii, care se pot plânge – la cât ne-au dominat fizic în duelurile 1 la 1 şi 11 contra 11 – că i-am minţit printr-un penalty şi un corner, ceea ce am îndurat şi noi nu o dată. Îi priveşte. Să-i lăsăm să se bucure de acel 0-6 al Croaţiei în Spania.

Noi, a doua zi după Belgrad, suntem şi mai şi: ameţiţi foarte plăcut de un 2-0 cu nişte tinerei bosniaci doar mai osoşi decât noi, suntem cvasicalificaţi pentru un Euro Under 21, vestind lumii o nouă generaţie de aur.

Nu avem nicio echipă în Europa League, avem nevoie de un „imens noroc” ca să cădem într-o grupă accesibilă în Liga Naţiunilor (cum scria miercuri în Gazetă), totuşi anunţăm o generaţie de aur, cu Dennis Man la 15 milioane în Anglia. Ăştia suntem! Speranţa, la noi, moare ultima (o crasă banalitate), dar reînvie prima, ceea ce nu trebuie pus niciodată într-o paranteză.

Comentarii (8)Adaugă comentariu

Coriolanus (1 comentarii)  •  14 septembrie 2018, 10:36

Dle Cosasu, daca puteti, nu vreti sa scrieți dvs toate articole de la gsp? Sa nu mai auzim toate cancanruile si aberatiile.. :) Stima

gicu (188 comentarii)  •  14 septembrie 2018, 12:18

Sanatate, maestre!

Observator (57 comentarii)  •  14 septembrie 2018, 14:50

Maestre, doar in doua privinte n-as fi de acord cu dvs: 1. sunt un anti-sarb convins (mai ales pentru ca sunt cu mult supraevaluati; de pilda, ce a facut Milinkovic Savic in acel meci?) 2. si Mitrovic a avut noroc: sa marcheze dintre atatia aparatori fara reactie, fara sa dribleze (n-a driblat la al doilea gol, ci a beneficiat de o deviere, rezultand o minge pe care n-o putea rata) a fost curat noroc! O.

st.il. (5 comentarii)  •  14 septembrie 2018, 17:15

Sper din tot sufletul meu să nu fim învinși de Țara Galilor și să nu facem egal cu letonii !. Cât despre "echipa mare", cu siguranță nu vom rata locul 3 în grupă !. Pariem ?...

st.il. (5 comentarii)  •  14 septembrie 2018, 17:29

Scuze, am vrut să scriu...Liechtenstein!!!...No, tot cu gândul la echipe de top...:))

mg (76 comentarii)  •  15 septembrie 2018, 9:52

..la cum am ajuns în fotbal, nu ne rămâne decât să visăm frumos. Unii o văd pe Fata Morgana făcând plajă topless pe o dună, alţii pe Luminiţa(aia cu tunelu'..) Stând prea mult cu capul în soare, nu e de mirare să confundăm nişte trompete mai lustruite cu niscai giuvaeruri de nu ştiu câte carate.. A fost frumos golul lui Cicâldău, demarcarea şi golul lui Ivan sau devierea lui Petre. La capitolul cornere şi centrări aş prefera schemele gen Lucescu-Dudu Georgescu şi Sânmărtean-Wesley, atât ca meserie cât şi ca productivitate(Dudu-gheată de aur, iar Wesley cel mai prolific golgeter străin de după revoluţie). Golurile din corner(sau parcare..) sunt prea rare ca să ne putem baza pe ele într-o competiţie serioasă. Bravo totuşi şi lui Ianis, dar Gică a devenit mare abia când a-nţeles să joace pentru echipă. Portarul Radu e deja o certitudine, să sperăm că nu se va pierde pe vreo bancă de rezerve, oricât de mare ar fi echipa.. Mă tem că presa noastră, triumfalistă în momentul de faţă, va prezenta caseta tehnică a meciului câştigat în( genunchi.. )pe terenul portughezilor, abia după viitorul meci pierdut (ptiu drace..) : 20-8 şuturi la poartă şi 11-4 cornere (nu, nu pentru noi..) Somn uşor, vise plăcute..

Observator (57 comentarii)  •  16 septembrie 2018, 7:41

@ mg Nu ma pot abtine sa nu va taxez pentru dezacordul comis: ar fi trebui sa scrieti "... AU fost frumoase golul lui Cicaldau, demarcarea si golul lui Ivan sau devierea lui Petre." Pentru un admirator al unui filolog de pe alt blog, acest dezacord nu este de acceptat! Si, nu uitati, titularul acestui blog este un scriitor! O.

Observator (57 comentarii)  •  16 septembrie 2018, 7:41

@ mg Nu ma pot abtine sa nu va taxez pentru dezacordul comis: ar fi trebuit sa scrieti "... AU fost frumoase golul lui Cicaldau, demarcarea si golul lui Ivan sau devierea lui Petre." Pentru un admirator al unui filolog de pe alt blog, acest dezacord nu este de acceptat! Si, nu uitati, titularul acestui blog este un scriitor! O.

Comentează