Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
Păcătoşeniile fotbalului nostru drag

Ce se mai poate spune, după noaptea asta, Dorinel? Întâi şi întâi, clişeul nostru – că de-aia ne place fotbalul, că de-aia e frumos, blablaurile din tată în fiu… Piano, piano! Fotbalul e atât de frumos încât poate fi, totodată, […]

...

Să ne maturizăm cu Marius Copil!

Nici după atâtea zile, nu mi s-a răcit entuziasmul pentru ceea ce a făcut Marius Copil la Basel. Nu a fost doar admirabil. A fost anormal de admirabil, dacă pot scrie aşa, şi pot având în vedere normalitatea actualei lipse […]

...

Di Maria şi antipatia

Fiindcă pe lumea asta – inclusiv şi mai ales în lumea noastră, a microbiştilor – nimic nu mai e pur şi simplu, sunt hotărât să-mi autodenunţ o ciudăţenie: ţin foarte mult la Cavani, mă entuziasmează M’Bappe, mă biruie nu o […]

...

O baftă serioasă

Nu ştiu câţi vor fi de acord, dar în ce mă priveşte cuvântul obsedant al acestei săptămâni fotbalistice a fost norocul. Ca să fiu sincer, mie îmi place, ţin la el, îl respect, conştient că nu se bucură la noi […]

...

O reconciliere

Azi voi fi foarte subiectiv, dar trebuie să-mi fac datoria – datoria dificilă de suporter tare necăjit al lui Manchester United. De multă vreme nu am mai trăit o asemenea experienţă ca a meciului cu Newcastle, acasă la noi. Pentru […]

...

Cazuri şi necazuri

Simpatia şi antipatia ca mofturi ale zilei

Permalink to Cazuri şi necazuri
vineri, 17 august 2018, 9:37

Marţea trecută, pe ultima pagină a Gazetei, l-am prins pe Boloni glumind! Aşa scria Theo Jumătate, că Loţi glumea când se întreba ce o să facă acum, când Cristiano al lui se duce la Juve. „Eu ţin cu Inter, am crescut cu mitul magului Herrera. Iar Cristiano al meu s-a dus la cei mai mari rivali. Ar trebui să schimb echipa favorită. Totuşi, la vârsta mea…”.

M-a topit această ultimă propoziţiune; ţin la el de o viaţă, îl ştiu ca pe un om sobru, rareori dispus la intimităţi; poate că acum glumea, dar mie, această invocare a vârstei sale îmi suna şi ca un argument copilăros, o trimitere la acea vreme când te legi pe viaţă de o echipă şi nu o mai schimbi pentru nimic în lume. La vârsta lui, nu-ţi mai schimbi echipa favorită, încă mai eşti copil.

Să zicem că glumea, vorbind, ca de obicei, serios, dar ce mi s-a întâmplat exact a doua zi? Un prieten – fan dinamovist şi incondiţional al lui Liverpool – îmi povesteşte despre marea problemă a unui prieten de-al său, fan Juve şi, mai ales, antifan Cristiano. Acela – alt caz decât al lui Boloni – îl antipatizează într-atât pe CR7 încât nu mai ştie dacă să mai ţină cu Juve. „Ei, lasă-mă!”, îi spun prietenului meu, uşor demagogic, recunosc, fiindcă şi eu sunt într-o situaţie asemănătoare, cu Mourinho la United-ul meu. Jose îmi este – nici mai mult, dar nici mai puţin – antipatic; anul trecut am scris un articol în care mă întrebam dacă să mai ţin cu Manchesterul lui Mourinho; am luat-o frumuşel peste cap de la câţiva internauţi care m-au păruit fără violenţă; aveau dreptate: suporterul adevărat nu-şi părăseşte echipa oricât de rău i-ar merge. Unul dintre ei chiar îmi transmitea patetic: „Niciun negustor nu mă poate face să mă despart de Steaua”. Era un argument pe care l-am preluat pentru cazul şi necazul meu: „Niciun Mourinho nu mă poate determina să plec de la Manchesterul meu”. Să vină altul – chiar ieri se zvonea că vine Zidane -, eu însă nu voi pleca.

Totuşi, mai am puterea să mă întreb dacă simpatia şi antipatia mai sunt de actualitate? Nu-s ele, oare, „necazuri mătăsoase”, cum se zice frumos într-o altă limbă a lumii pentru a defini problemele mai gingaşe? Nu mai există azi antipatie, aşa cum e pe cale de dispariţie duioşia sau tandreţea… Antipatia e un moft în faţa unui „huo!” bine articulat, a unui pumn în cap sau a unui „Bă nenorocitule! Te bag direct în…!”.

Tot aşa şi cu simpatia, s-a dus şi ea. „Un tip simpatic” e un nimic. O ironie. Groasă. Eu am în fotbalul românesc doi oameni cu adevărat simpatici. Mă feresc să le dau numele fiindcă se poate lăsa cu hărmălaie. Aici am ajuns. Blânda expresie „Fotbalul e doar un joc” a decedat şi ea.

Comentarii (12)Adaugă comentariu

Liviu (2 comentarii)  •  17 august 2018, 10:55

Da, la mine in ceea ce-l priveste pe Cristiano e exact invers... in simpatizez, dar sunt anti-Juventus.

gicu (188 comentarii)  •  17 august 2018, 14:01

Sanatate, maestre!

gardu (1 comentarii)  •  17 august 2018, 16:03

Si eu, ca si Liviu, sunt anti Juve dar imi place CR7, sa tin cu Juve? Nu pot. Sa dea goluri Ronaldo si sa piarda Juve ar fi ok.

itu52 (11 comentarii)  •  17 august 2018, 18:56

Așa este, s-a cam terminat cu plăcerea de a juca fotbal, implicit cu jocul spectaculos. Acum fotbalul seamănă mai mult cu pachețelele de pe abdomenul lui Ronaldo sau Deac de la noi. E tot mai lucrat, parcă prea mult măsurat și cântărit.Pentru performanțe înalte ai nevoie de staff_uri care depășesc ca număr jucătorii de pe teren. Sumele puse în joc sunt imense și stimulerază latura dură a fotbalului, împreună cu trucuri de neimaginat cândva. Culmea este că place noii generații, așa cum boxul ăla cu piciorele și în toate zonele, fascinează tot mai multă lume. Ce să facem, scobim în memorie după frumusețile pierdute. Sănătate și să auzim de bine maestre!

Dorin (1 comentarii)  •  18 august 2018, 0:26

Domnule Cosasu, Noi, ca suporteri, avem asigurat contractul pe viața cu echipa pe care am ales sa o iubim. Antrenorii sunt numai niște angajați temporari, ca acest Gică Contra (Mourinho). Sigur, se mai întâmpla câte un Ferguson o dată intr-o viață, dar noi il vedem, prețuim, și îngăduim sa facem un contract pe termen nelimitat.

ioan (590 comentarii)  •  18 august 2018, 19:41

aiurea, domnule Cosasu! am vazut Spartak-PAOK intr-o taverna de pe munte! Olimpul e neschimbat...! Stavros-la fel: eu i-am reprosat, tot meciul, ca prietenii lui-din pestele-spada promis,pentru 11 euro, mi-au adus doar spada si legumele, el ridea in hohote si incerca sa ma convinga ca n-a uitat limba romana! il citez: cine-i alb cind sta la soare? gretzilii-la mare...! serios, intr-o saptamina, a fost doar o singura data-cind m-a intrebat: de cind bei, tu, Staropramen...? i-am povestit de Lelia si a zis ca e O.K.!

Mihai (1 comentarii)  •  19 august 2018, 5:34

Domnule Cosaşu, am și eu o problemă cu Ronaldo. Când a venit la Real nu aveam ochi să îl văd. Nu voiam să mă mai uit la meciuri, ceea ce am și făcut câteva luni. Dar așa m-a inspirat acest "monstru de voință, ambiție, determinare și consecvență" încât mă gândesc să cumpar tricou cu Juve. Dar, cum in Italia "il nostro cuore e nerrazzurro" fac și eu ca Loți: "te salut și te admir Cristiano, dar prima dragoste nu se uită niciodată!" FORZA INTER! :))

ioan (590 comentarii)  •  19 august 2018, 6:21

p.s. cazul? la intoarcere, cind am traversat Macedonia-in 82 de minute, domnule Radu-macedonenii au autostrazi-au dat la radioul lor, din zece in zece minute, ca sora-mea a pus la rece trei sticle de bere! necazul? vamesii sirbi mi-au confirmat ca, din informatiile lor, e vorba tot de bere ceheasca...!

ioan (590 comentarii)  •  20 august 2018, 10:52

traduc pentru vamesii din ziaristica romaneasca: calm, Lelia! eu, cind am zis ca vin-VIN!

ioan (590 comentarii)  •  20 august 2018, 15:03

cap limpede: a doua, sora-mea! si tot intentionata! adevarul nu-i adevar daca nu-i integral-la inteligenta ta, va fi floare la ureche...!

ioan (590 comentarii)  •  21 august 2018, 20:03

a treia, Lelia! fireste, ultima! n-o lua ca pe-o anecdota!

ioan (590 comentarii)  •  22 august 2018, 19:00

ia-o ca pe-o necesitate: explica-i co-doamnei norica n. pippidi ( si celor care se cred jurnalisti intr-o Romanie curata!) ca diaspora au doar evreii! romanii? care-plecati, care a-plecati...! p.s. fireste, dupa posibilitati coane (si, uneori) Fanica!

Comentează