Ultimul brazilian năzdrăvan

Ronaldinho n-a fost nici monstru, nici sacru

Îi ziceam „Dințosu'”. Era o dezmierdare, o gingășie, nu oricine are parte, în vocabularul desfrânat al stadioanelor, de o poreclă ceva mai delicată și înainte de toate voioasă. Nu oricine pune de un dribling, de o bicicletă, de o fentă, poate fi numit – de drag – „Gâscanul”, „Mopsul”, „Năsel”. Riguroși, specialiștii și statisticienii nu dau importanță acestui fenomen lingvistic. Și nici sonorităților lui din memoria noastră specială.

„Dințosul”, când avea mingea, vibra și voia o lume: ce va face cu ea?, cum o va mângâia?, cum o va fermeca?, de cine va râde?. Aveai impresia că râde tot timpul, chiar dacă rata. Era greu de huiduit – atâta voioșie în jocul său impunea un anume respect. Nu voi scrie că a fost cel mai voios fotbalist din toate timpurile – am alergie la această expresie „din toate timpurile”. Oricum, nimeni nu o folosește în cazul „Dințosului”.

Mult mai interesantă și autorizată e părerea lui Deco, care nu-i un oarecare de neluat în seamă. Deco a declarat ca Ronaldinho, la vremea lui, a fost mai bun decât sunt azi Messi și Cristiano. Nu știu câți dintre noi îl acceptă, dar mie îmi place că Deco nu se aventurează în eternități, ci îl fixează pe „Dințos” în lumea de azi dominată de cei doi monștri gata-gata să devină sacri; ca atare, îl voi lăsa în pace și voi replica lui Deco că lui Ronaldinho – chiar din spusele lui – nu i-ar mai plăcea și nici nu ar mai putea să joace în fotbalul lui Messi si Cristiano; o fi fost mai bun decât ei în fotbalul lui din urmă cu aproape 15 ani, greu comparabil cu angajamentul fizic de azi.

Nu prea mai e loc de voioșie în ce se joacă acum, nu se mai caută năzdrăvăniile „Dințosului”, geniul lui Messi și Ronaldo nu are hazul ultimului brazilian năzdrăvan. Mi se poate răspunde dur: ei, și ce, nu mai avem nevoie de haz in fotbal? Vă privește – eu zic că da, cu condiția de a nu confunda hazul cu bancurile și seriozitatea cu mohoreala.

Ca să merg până la capăt cu comparațiile la zi – mie, azi, Neymar – brazilianul la modă – îmi place mai puțin decât îmi plăcea „Dințosul” la vremea lui. Folosesc insistent verbul „a plăcea”, fiindcă și Ronaldinho îl repetă în ultimele sale declarații. Mi se pare un verb esențial în judecățile noastre. Îndrăznesc să scriu că – oricât sunt de barcelonez – mi-ar plăcea o tripletă a Realului cu Neymar – Lewandowski – Hazard, cum cică pune la cale domnul Perez.

Pixul meu știe de ce.