Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
O reconciliere

Azi voi fi foarte subiectiv, dar trebuie să-mi fac datoria – datoria dificilă de suporter tare necăjit al lui Manchester United. De multă vreme nu am mai trăit o asemenea experienţă ca a meciului cu Newcastle, acasă la noi. Pentru […]

...

Pentru puţină decenţă, dacă se poate

Concret: ce îmi trecea prim cap, miercuri noaptea, consumând lacom Champions League, cu extravaganţa acelui 4-0 la pauză în PSG-Steaua Roşie şi deliciile unui Tottenham-Barca, cu un Messi fulminant 90 de minute, cu un gol al lui Rakitici la capătul […]

...

Un „11” care contează cât nr. 1

Azi, după Gala FIFA de la Londra, aceea care l-a consacrat pe Modrici The Best 2018, mă uit cu plăcere la creionul meu Faber Castell. Nu o fac prea des. Nu-mi place, nu ştiu să mă laud, dar nici nu […]

...

Piano, piano!

Să ne fie clar: oricât de răi ştim să fim, nu putem avea obiecţii la numeroasele semne de exclamaţie cu care ni se anunţă că naţionala Under 21 ar putea fi „o a doua Generaţie de aur”. De ce nu? […]

...

Jos negativismul!

Iată, ăştia suntem, priviţi-ne! Lunea trecută eram negri – negri din priviri şi pînă în cerul gurii: nu mai aveam nicio echipă în Europa, CFR şi FCSB fuseseră eliminate – fiecare în felul ei, dar la fel de lamentabil – […]

...

Cronica unui cuvânt greu de rostit

Cum și de ce am stat până în miezul nopții la U Cluj-Dinamo

Permalink to Cronica unui cuvânt greu de rostit
vineri, 1 decembrie 2017, 7:30

Ieri dimineață, la ora articolului meu pentru Gazetă, mă simțeam într-o situație dificilă: să pun sau nu pe hârtie sentimentul care m-a încercat miercuri stând până la miezul nopții, până la penalty-urile de la Cluj, până s-au îmbrățișat Miriuță și Falub.

Sigur, mi-ar fi mai ușor să scriu despre minunăția aceea de fază Messi-Alba, cu care Barca a egalat Valencia. N-aș fi onest. Nu mi-a fost ușor cu U Cluj-Dinamo, dimpotrivă! Dar cum mi-a fost?

Evit s-o scriu. S-a spus tot timpul că a fost un meci între o echipă de Liga 1 și Liga a 3-a. Pentru mine a fost altceva: un meci al unor fotbaliști tineri și bătrâni, adică al unei melancolii. Prefer oricărei analize tehnice, o abordare – cum se zice – sentimentală. E voie?

E voie, azi, în fotbalul românesc, să te gândești la cum se chinuiesc prietenii tăi dinamoviști și la ce te leagă de galeria asta entuziastă a Clujului, acolo unde ți-ai făcut demult de tot armata și ai prins pe Toni Dascălu, pe Doctor Luca, pe Coracu? Mai e permis azi – când Băluță, la trei milioane, e prea scump! – să te emoționeze un duel Goga (o vârstă) – Nedelcearu (o altă vârstă), o paradă a batrânului Albuț, ratarea lui Florescu care, în ultimele minute, putea face exact ce a făcut, în aceeași noapte, Lima la Nantes în fața lui Monaco…?

Nu pot să ascund că văzând U Clujul de azi am fost cu gândul la „Moțu” Sabău, supervizorul ei, un om de bază în toate melancoliile mele fotbalistice. Firește că oamenii lui, la vârsta lor, nu au mai putut după 120 de minute și au ratat 3 penalty-uri din 4… numai că atunci, la ora aceea a declarațiilor de după meci, Goga, cel care a ratat nu unul, ci două penalty-uri!, a avut puterea să spună o frază care, acum, la finalul articolului meu, reamintindu-mi-o, îmi spulberă șovăiala începutului.

El – sincer sau nu, sinceritatea nu e întotdeauna esențialul – a declarat liniștit că „am fost egalii lor” și „azi m-am bucurat de fotbal”. M-a înduioșat – acesta e cuvântul. Un cuvânt care, azi, fără a fi interzis, nu se mai pronunță, nu se mai folosește, nu se mai potrivește. Poate apărea indiscret până la indecență, în această lume de maximă indecență. E, probabil, extravagant. Să fie primit!

Comentarii (11)Adaugă comentariu

FairPlay (1 comentarii)  •  1 decembrie 2017, 11:45

Chiar daca primul penalty a fost ratat de Giurgiu, nu de Goga, intr-adevar este o bucurie sa vezi sepcile rosii. Iar daca fostii studenti au invatat din nou sa se bucure de fotbal, parca nu este totul pierdut in lumea asta…

Anonim (112 comentarii)  •  1 decembrie 2017, 11:55

Exelent, Maestre, insa nu sunt sigur daca Goga a fost sincer; poate a reprodus doar un slogan (ironic, intrucat ei au achizitionat doar cate o partida din etapele Ch. League) al celor de la Pro TV. In rest, respect pentru ceea ce au reusit „batranii” Universitatii, cu complicitatea inconstientilor de la Dinamo! De asemenea, respect pentru Sabau, cel mai serios personaj din fotbalul nostru in ultimii 25 ani (Jenei si Lucescu, ca sa ma limitez doar la ei, au aparut mult mai devreme in … fenomen)! A.

MZM (11 comentarii)  •  1 decembrie 2017, 14:02

Domnule Cosasu, e de-a dreptul induiosator sa vedem „melancolia” si timiditatea care va incearca atunci cand trebuie sa scrieti ceva despre „cum se chinuiesc prietenii tai dinamovisti”! Inteleg ca de „galeria entuziasta a Clujului” v-ati atasat la varsta stagiului militar, dar dragostea pentru Dinamo cand si cum v-a cazut pe cap? Cu ocazia „ghetelor de aur” s-au v-a placut cum a fost condusa „Cooperativa”? In privinta aceasta, „Motu” Sabau (de care va amintiti cu placere) a cam lamurit lucrurile, demult. Imediat dupa Revolutie, la un interviu, iata ce a raspuns la intrebarea „Cum ai ajuns la Dinamo?”: „Dinamo, nu odata, trebuia sa castige din oficiu. Stiind rezultatul de la vestiar ma simteam jenat, cu aripile taiate; ma intrebam daca si pregatirea mai are vreo justificare… Daca mi s-ar fi permis o alegere senina, as fi preferat sa joc la Steaua. Am pus insa o conditie: salvarea „sepcilor rosii” de la inec. Cum Dinamo a fost acele care a aruncat colacul, contribuind la evitarea retrogradarii de catre „U”, iata-ma la Dinamo!”. (Gazeta Sporturilor din 10 ian. 1990). Sunt convins ca ati admirat, la timpul ei, ca si mine, aceasta sinceritate a „motului”!

ovidiu_3003 (134 comentarii)  •  1 decembrie 2017, 14:40

…e bine cand te mai bucuri si de fotbal …

gicu (184 comentarii)  •  1 decembrie 2017, 15:09

Sanatate, maestre!

ADRIAN P. (1 comentarii)  •  1 decembrie 2017, 19:43

MINUNAT ! MULTUMESC MAESTRE ! SUNT UN DINAMOVIST IN VARSTA DE 63 DE ANI SI CARE IUBESTE DINAMO DIN ANII COPILARIEI.

n (1 comentarii)  •  1 decembrie 2017, 21:05

foarte frumos articolul ; multumim , maestre

Andrei (5 comentarii)  •  2 decembrie 2017, 0:11

Goga a ratat doua penalty-uri? Probabil domnia ta motaia in prima repriza cand a ratat Giurgiu.

Vladimir Cinezan (4 comentarii)  •  2 decembrie 2017, 3:57

Domnule Belphegor, îi cunosc pe acești „frumoși nebuni” ai Almei Mater Napocensis și știu că pentru ei culorile curcubeului zilnic sunt alb – negre. Truda prin șleaurile Ligii 3 este pentru ei o reîntoarcere continuă la „flautul fermecat” al concertului unui oraș care parcă anume a așezat acolo unduirea Someșului, lângă parcul doctorului Hațieganu. De acolo ni se trage bucuria ieșirii la lume: „Slavă ție, studenție…” !

Anonim (112 comentarii)  •  3 decembrie 2017, 7:31

Maestre, United s-a impus intr-un meci foarte ciudat, in care Arsenal a facut doua cadouri la inceput si a ratat o sumedenie de ocazii mari, facandu-l mare, daca mai era nevoie, pe De Gea!
@ Pe vremea lui Sabau, Dinamo avea o echipa formidabila, capabila sa invinga pe oricine (cu Steaua a fost 3-0 in 1989/90). Tot de la cabine se cunosteau si victoriile cu Panathinaikos, Partizan si cu Dundee, nu? Iar prima „gheata” a lui Georgescu nu a fost corecta?! A.

Petro Burgener (8 comentarii)  •  3 decembrie 2017, 12:29

@MZM, nu stiu parerea maestrului dar si mie mi-a placut sinceritatea lui Sabau. Evident marea lui iubire e „U” dar a simpatizat Steaua, unde era cam la fel ca la Dinamo, a sperat ca odata ajuns la ASA Tg. Mures ar fi fost mult mai aproape de Steaua dar la ASA era antrenor atunci un anume Cornel Dinu. Steaua nu ar fi acceptat niciodata sa ajute „U” asa ca a ales pe cei care au ajutat-o si nu odata! De mai multi ani incoace multi jucatori care au ajuns la cele 2 echipe, se declarau iubitori ale respectivei echipe de cand s-au nascut! Foarte rar fotbalisti ca Sabau.

Comentează