Omagiul lui Dobrin, Omagiul lui Angelo*

Un text scris în septembrie 1995

O spun cu un anume optimism și cu o anume tristețe: cred că în 2020, la 50 de ani de la Guadalajara, dacă se vor aduna, în studiorile TV, nepoții și strănepoții lui Dobrin, Dinu, Angelo Niculescu și Ionel Stoica, tot despre „chestia asta” se va vorbi. Se înțelege care „chestie”: de ce n-a jucat Dobrin în Mondialul mexican? De ce l-a ținut Angelo pe tușă? Sunt oameni în două picioare și cu capul pe umeri care, după 25 de ani, încă nu admit să lase deoparte problema.

Dacă mă uit bine, acesta a fost cel mai mare scandal din fotbalul nostru, pe măsura celeilalte evidențe: Dobrin a fost cel mai bun jucător român în aceeași 25 de ani. Dar dincolo de aceste evidențe, mai există totodată ceva nu mai puțin „scandalos”: performanța acelei naționale, jocul ei în cea mai grea grupă (așa au întotdeauna băieții buni noroc), în condițiile unei precare experiențe internaționale, care ne punea în fața a două campioane mondiale să ne asumăm acea condiție numită vulgar „ciuca bătăilor”.
N-am fost vulgari, am avut caracter – echipa aceea a rămas în istorie. E esențialul indiferent de conflictele dintre persoane. Poate cel mai emoționant moment al emisiunii lui Ionel Stoica a fost acela când Dobrin a declarat, liniștit și serios, că „Nea Angelo a fost primul care ne-a cerut să jucăm ca românii, fără să copiem pe nimeni”.

„Instigatorii” la scandal au tăcut, noi, împăciuitoriștii, am clipit des și ne-am simțit bine, memoria a început să lucreze: elogiindu-l astfel pe Angelo, Dobrin comitea ceea ce, în urmă cu 25 de ani, s-ar fi numit tot un scandal. El reabilita hulita temporizare, tactica aceea înțeleaptă și vicleană, batjocorită de cei mai apreciați și talentați scriitori drept „cea mai nevaccinată idee apărută întru județ” (cum scria atunci nemuritorul Fănuș), ca astăzi, după 25 de ani, să fie declarată de toți cei de față „singura valabilă atunci…singura inteligentă…”

Chiar absent în studio, i-ai auzit, domn profesor? Eu am surâs pentru încă 25 de ani: mereu va fi scandal în fotbal. Fiindcă e viu. Când nu va mai fi sămânța de conflicte la noi, în cabine, putem suna stingerea; și va fi rău. z

*din volumul meu „Fotbal plus ai mei și ai noștri” în curs de apariție la editura Polirom