O continuă indecență

Despre bucuriile înfiorătoare

Nu știu cât și cum va fi diseară cu Armenia, nu am insolența de a declara că nu mă interesează, cu atât mai puțin stupiditatea de a dori un 0-7 ca să scăpăm de Daum. Azi de dimineață, pixul meu e încă subjugat de ceea ce s-a întâmplat sâmbăta trecută. O bombă! La Timișoara a avut loc un 4-3. Într-un campionat în care mai toate victoriile sunt obsedate de 2-1, a avut loc – așa se spune în cazul unei explozii – un 4-3, scor demn de Premier League.

Unde mai pui că băieții lui Ionuț Popa – abia scăpați de retrogradare – aveau un 4-0 în fața liderului, un CFR Cluj care nu primise decât un singur gol în 7 etape. A se adăuga că băieții lui Dan Petrescu au revenit, cam tot englezește, de la 0-4, la 3-4… Desigur, au avut loc și scene vesele, curat de pe la noi: Ionuț Popa s-a dat, la 4-0, într-un spectacol fără de precedent între antrenorii români din ultimii ani, nicicum posibil la Monaco care a condus Marseille tot cu 4-0 (la pauză) sau la Liverpool care a bătut tot cu 4-0 Arsenal (în final).

Nici Jardim, nici Klopp nu-s capabili să facă ce a făcut Ionuț Popa la un 4-0 – o scriu cu tot hazul de care mai sunt capabil după ce am înregistrat prima reacție la acest 3-4 al liderului. Ea venea exact de la rivalul lui, cel care ne anunțase triumfal încă în primele etape că titlul de campioană nu-i poate scăpa. Acesta a declarat așa: „E îmbucurător că echipa contracandidată la titlu poate să ia 4 goluri într-un meci”. Asta la doar 3 zile după ce FCSB a luat, într-o cupă europeană, 4 goluri într-o repriză! Atâta indecență, după un proaspăt prăpăd, cred că nu s-a mai înregistrat în ziua aceea pe planeta fotbal. O indecență înfiorătoare. Ea are o explicație ușor lugrubă: omul era vesel! La o zi după dezastrul acela 1-5, FCSB căzuse în cea mai ușoară grupă a competiției Europa League.

După ce ne vestise că nu-l mai interesează, acum se sucise, era foarte binedispus și clama că vom face 18 puncte din cele 6 meciuri. „Vom fi pentru cele trei, ca Sporting față de noi”. Ne găseam într-o formă de indecență continuă. E clar că niciodată nu s-a știut la noi cum să vorbim și să trăim după o înfrângere cruntă. (Singur Alibec a prezentat scuze fanilor). Se evită sistematic cuvintele prea dureroase, se pune accentul cu mândrie pe cele 3 reprize în care am avut egali cu Jesus… O, doamne, domni și domnișoare, când vom avea vreodată cu Cruyff? De ce tocmai Cruyff? Pentru că odată, să fie peste 20 de ani de atunci, Barca luase vreo 6 boabe de la Zaragoza și el găsise concizia exemplară: „Dacă vom câștiga ceva mai departe, fiți siguri că se va datora acestui dezastru”. E, deocamdată, peste puterea noastră de a înțelege.