Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
Nonpenaltyul din minutul 85

Nu ştiu câţi au conştientizat (al naibii verb!) că, luni, Gazeta noastră ne-a dat un număr de colecţie. La concurenţă cu prima pagină care titra „Gafe de România” pentru derby-ul Dinamo-FCSB, ultima era în întregime dedicată unui arbitru de tuşă. […]

...

…Și nu uitați de avertismentul lui Chivu!

Să fim noi sănătoși, dar iar ne-a căzut pe cap o problemă: Sparta Praga. Nu mă așteptam. Cu Niță acolo, avem 3 români într-un „11” care, orice mi s-ar spune, e pe aici, pe aproape, în Europa noastră cu ale […]

...

Acele lacrimi invincibile

Sunt fan Federer de tot atâția ani câte trofee de Grand Slam posedă în palmares. 20. Nu l-am văzut însă niciodată în situația de duminica trecută, cu trofeul în brațe, luptându-se cu sine însuși ca să nu plângă pe măsura […]

...

Simo progresează

…și acum ce facem cu adjectivele noastre, cu bietele noastre adjective? Nu prea avem ce face cu ele după această extraordinară semifinală Halep- Kerber. Până și exigentului Mats Wilander i-a scăpat acest adjectiv-extraordinară…dacă am auzit bine sau să fi spus […]

...

Ultimul brazilian năzdrăvan

Îi ziceam „Dințosu’”. Era o dezmierdare, o gingășie, nu oricine are parte, în vocabularul desfrânat al stadioanelor, de o poreclă ceva mai delicată și înainte de toate voioasă. Nu oricine pune de un dribling, de o bicicletă, de o fentă, […]

...

Trăind în afara clişeelor

Articol scris joi dimineaţă, înaintea returului de la Genk

Permalink to Trăind în afara clişeelor
vineri, 24 februarie 2017, 9:18

Săptămâna trecută am văzut un japonez luându-se de cap şi începând să plângă, chiar acolo, pe teren. Japonezii nu obişnuiesc să plângă în public – Seto aşa a făcut: la 1-1, în meciul cu Genk, a pierdut controlul mingii într-o fază oarecare, Trossard i-a luat obiectul şi-a făcut 2-1. Tot Seto disperatul, peste vreo 8 minute, în prelungiri, egalează şi am putut vedea un japonez exuberant ca un latin, ceea ce niciodat să contempli într-o viaţă de om.

Săptămâna trecută, Tamaş face în prima repriză a meciului Craiova-Steaua două penalty-uri, la pauză nu e scos din echipă, revine şi azi se acceptă unanim că a fost cel mai bun de teren. În acest meci, cele două penalty-uri comise de Tamaş au fost executate de craioveanul Zlatinski-pe primul, la 0-0, îl ratează, pe al doilea, la 0-1, nu, egalând cam inutil, căci Steaua face 2-1 confirmându-mi că oamenii lui Mulţescu nu se simt bine când sunt conduşi.

Omul s-a scuzat în faţa echipei pentru chix-ul de la 0-0, totuşi de unde curajul să mai baţi un penalty după ce ai ratat unul…? Aici, în acest inventar al meu consacrat reacţiilor umane de dincolo de clişee, am înregistrat în Gazeta de duminică o idee atotputernică, aceea a lui Baggio:

„Doar cel care are curaj să bată penalty-uri, poate greşi”. Seara am extins-o după Anderlecht-Oostende, când Chipciu, în minutul 2, după o cursă de unul singur, pornită dintr-un ofsaid subtil, ajunge în careu şi acolo, ca un incredibil altruist, îi pasează lui Hanni pentru 1-0. Egoist, m-am bucurat că Alex îmi confirmă articolul de vineri şi l-am parafrazat pe Baggio:

„Doar cel care are curajul să se entuziasmeze în ziua de azi, poate greşi”. Era cazul meu, primisem câteva telefoane că ce m-a apucat, că de ce l-am lăudat în detrimentul lui Stanciu şamd. Nimeni nu luase în seamă cea mai importantă declaraţie a lui Chipciu în problemă, exact după meciul cu Zenith, pe Dolce. Nicăieri nu a fost reprodusă: Stanciu joacă încă sub presiunea milioanelor din transferul său. Nu am mai auzit un asemenea argument cu totul în afara clişeelor şi prejudecăţilor noastre de fiecare zi, o asemenea înţelegere umană faţă de cel de lângă tine.

Poate greşesc, dar îl cred. Dacă e adevărat că un fotbalist român, de cert talent, poate fi copleşit de câte milioane s-au dat pentru el în străinătate? E inimaginabil? De ce ar fi inimaginabil? Fiindcă suntem prea deştepţi? Atunci ascultaţi-l pe Hagi, după eşecul Viitorului în faţa Astrei…şi-a făcut praf copiii, au fost inexistenţi, nu mai au chef de fotbal…Mă gândesc ce se întâmpla dacă o scria unul dintre noi de la Gazetă…? Răspunsul, tot al lui: „E bine să taci în astfel de momente”.

Comentarii (6)Adaugă comentariu

gicu (151 comentarii)  •  24 februarie 2017, 13:43

Sanatate, maestre!

ioan (418 comentarii)  •  24 februarie 2017, 19:18

"dramoleta",baieti? o drama plus o Lethe? eu zic sa va numarati din ora-n ora! sinteti(inca)in Praga,dar asta nu pentru multa vreme...! cum ar spune domnul Radu: "pina si nepotii lui Dubcek sint cu ochii pe voi"!...

ioan (418 comentarii)  •  24 februarie 2017, 20:20

p.s. orice "condamnat"are dreptul,domnule Radu,la o (ultima) masa: am sa-i duc,incolonati,in "Praga-cinci",la restaurantul lui Jan Kobza! Jan era,acum 30 de ani,"Motu"lor-cel mai bun"d.j"din Moravia! imi scria: "cum naiba,poti iubi "Tull"-i! au refuzat sa cinte la Woodstock! sa nu-i mai vad!"...; in "Praga-patru"sint "galeriile de absint",in "Praga-trei"-"rapsodia cristalelor", "papusarii muzicieni"in "Praga-doi"...Doamne,ce oras domnule Radu!-ce oameni!...;cind "razboinicii"astia de doua coroane se vor "vintura"pe la casele lor,am s-o duc pe Maria in "Praga-unu"! cum ii crestem,domnule Radu,asa o sa-i avem!...

Anonim (112 comentarii)  •  25 februarie 2017, 9:42

Maestre, din nou dati dovada de echilibru si de spirit pozitiv, pe langa talent, care este implicit! Astra a reprezentat decent tara pana aproape de primavara si ar fi meritat, cred, sa se califice; fara decalajul competitional dintre cele doua combatante, resimtit, mai ales, in primul joc, campioana ar mai fi adus o echipa buna la Giurgiu! Lucescu a fost din nou (s-a mai intamplat in 1990, in semifinalele CC) surprins de Anderlecht; si in acest caz, in principal a fost vorba despre ritmul de joc al belgienilor, care joaca inca din ianuarie! Diferenta de valoare s-a vazut in meciul retur, insa boemia tipic ruseasca si-a spus cuvantul in ultimul minut de joc! A.

ioan (418 comentarii)  •  26 februarie 2017, 10:13

"ein mann-ein wort"? eu zic sa asteptam,domnule Radu! pina in 10 aprilie! fireste,2017!...

ioan (418 comentarii)  •  26 februarie 2017, 22:58

p.s. elito! daca "etajatul"ala,de la trei,mall-benzinarul de badea,"te-a tinut la respect"cu un echer si-un compas,iti dai seama ce se va intimpla daca te gasesc pe Karluv Most?...