Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
„Wow!”-ul lui Lineker

„Wow!”, mi-am permis să exclam și eu, cu entuziasm chiar, aflând de acel „Wow, e om!” cu care a comentat Lineker ratarea de către Messi a penalty-ului din minutul 45, la 1-1, cu PSG. Ca să-i înțelegi geniul conciziei trebuie […]

...

Detaliile unor ”optimi”

Inutil să ne precipităm în comparația prestațiilor lui Messi și Ronaldo sau între cele ale lui Haaland și Mbappe în „optimile” Ligii Campionilor. Ar fi prea abrupt, prea categoric. Dar putem trăi fără judecățile categorice? – fiind în plin faliment […]

...

Prietenul meu „cormoranul”

Poate că voi stârni ceva indignare afirmând aici, fan Manchester United, că fanii lui Liverpool îmi sunt tot mai simpatici și mai apropiați. Știu de ce: ne leagă faptul dureros că am pierdut și noi, și ei, titlul, Guardiola și […]

...

Merci, Giroud!

Merci, Giroud! Merci de două ori: în primul rând pentru golul înscris dintr-o „foarfecă” magistrală, ceea ce azi nu se practică prea des, având în vedere crunta tehnică a apărărilor. Desigur, e un entuziasm puștoiesc la ceea ce L’Equipe numea […]

...

”E Mbappe cel mai bun din lume?”

„Ce se întâmplă, v-ați pierdut mințile?”, extind întrebarea lui Lineker când a auzit că la Liverpool vor să-l dea afară pe Klopp pentru căderea din clasament. O extind, poate o și exagerez după această noapte nu atât de furtunoasă, cât […]

...

Un Federer învins. De lacrimile lui

Eu scandez cu McEnroe

Permalink to Un Federer învins. De lacrimile lui
vineri, 3 februarie 2017, 7:31

O scriu de-a dreptul: sunt gata să scandez cum ne-o cere, vesel, McEnroe: „Roger e bun! Roger e mare!”. Adevărul e că în privința lui Federer, definiția supremă cred că-i aparține lui Țiriac: „Să-l lăsăm în pace, el este din altă lume”. Restul sunt entuziasme și uimiri. Plus plânsul, într-un genunchi, pe care nu-l putea birui la capătul finalei cu Nadal. Roger nu numai că e bun și mare, dar nu știe să plângă în public, tot așa cum nu răcnește.

La Melbourne a fost învins de lacrimile lui care m-au biruit și pe mine. Sunt gata să mă recunosc un sentimentalist desuet, dacă mi se spune când a mai cedat Federer plânsului, în public. De acord, la banii care se încasează azi pentru o victorie într-un Mare Șlem, lacrimile de bucurie nu mai contează decât pentru cei câțiva care sunt și ei din altă lume. Coborând pe pământ, nu mă jenez să afirm că finala nu a fost formidabilă. Semifinala Nadal – Dimitrov a întrecut-o în intensitatea celor cinci seturi. Aici, după un prim set fără mare semnificație au urmat trei seturi în care a învins cel care realiza întâiul break. Nu a existat nicio întoarcere spectaculoasă de scor, niciun tiebreak, Federer alternând loviturile câștigătoare cu tot atât de multe greșeli personale (în final 50 la 50). Abia în decisiv, meciul a devenit senzațional prin remontada lui Roger de la 1-3 la 6-3! Cinci puncte consecutive în fața unui Nadal despre care se poate spune, cu blândețe, că a resimțit eforturile din bătălia cumplită cu Dimitrov.

Dacă mă luați din scurt sunt gata să prefer acestei finale meciurile lui Roger cu Wawrinka, cu Berdych și mai ales cel cu Mischa Zverev, omul care îl surprinsese pe Andy Murray cu un serviciu voleu la fel de nonconformist ca emotivitatea soției lui Federer. Zverev nu i-a putut face nimic grav unui Roger care le știe pe toate în tenis. Totuși, McEnroe l-a elogiat adorabil: „Cu serviciul lui voleu, Mischa m-a făcut să nu mă mai socotesc un dinozaur”. E bună. E bună pentru că ne dă o măsură a realității: în tenisul de azi, dominat (conform tot impertinențelor lui McEnroe) de un „scoțian trist și un sârb subțirel”, la Melbourne ne-am întors la clasicii Federer și Nadal. E obligatoriu s-o spunem – ei nu i-au eliminat cu mâinile lor nici pe Nole, nici pe Andy. Și nici nu se vede clar cine va pune capăt dominației lor. Nu apar noi genii. Dar de ce am dispera? Să facem economie de disperări.

Comentarii (9)Adaugă comentariu

mg (111 comentarii)  •  3 februarie 2017, 9:47

Maestre, cu începutul articolului mi-aţi deturnat şi mie o lacrimă mică. ..cosi piccola e fragile.. vorba lu' Drupi. Mucalitul Ţiriac şi din ce în ce mai simpaticul McEnroe îl definesc de minune pe Fed. Aia cu scoţianu' trist e chiar bună.. :) Mie mi-a plăcut şi felul în care a avut grijă de sufletul celui învins la discurs. Nadal chiar a fost în formă la Melbourne. cu respect

catio (2 comentarii)  •  3 februarie 2017, 11:07

Federer, chiar si cand pierde, este cu adevarat din alta lume. Jocul lui Roger are o distinctie aristocratica, o finete si o siguranta ce te fac sa regreti ca n-ai urmarit meciul imbracat in smoking si cu papion la gat.

Barnett (1 comentarii)  •  3 februarie 2017, 11:25

Federer a mai plans la decernarile trrofeelor Wimbledon '07 si Aussie '09.

Anonim (112 comentarii)  •  3 februarie 2017, 12:52

Respect, Maestre! Ati procedat cum am anticipat, iar eu am dat un pronostic exact! Maestrul (nu Mr. Perfect, pentru ca are scaderi ale increderii care-l fac vulnerabil cand ti-e lumea mai draga) s-ar fi impus si daca scotianul trist (mai mult agitat) si sarbul cel subtirel ar fi progresat spre fazele superioare; la felul in care au inceput anul, cei doi n-aveau cum sa-l puna in dificultate pe Roger ("cel Mare", cum l-a categorisit simpaticul si cunoscatorul McEnroe). Mai greu a fost cu Nadal, care a rezistat neasteptat de bine, tinand cont de ziua de refacere in minus si de faptul ca el nu-i chiar un specialist al suprafetelor rapide! La felul cum se prezinta acum, fizic vorbind, elvetianul este in stare sa mai activeze vreo doi ani, rastimp in care poate sa mai cucereasca vreo 2-3 turnee de GS! A.

gicu (305 comentarii)  •  3 februarie 2017, 17:48

Sanatate, maestre!

anti (4 comentarii)  •  3 februarie 2017, 19:33

felicitari,ati ramas poate singurul cronicar sportiv autentic.E salutar,ca nu scrieti despre politica ,asa cum fac alti confrati .Scrie-ti doar despre sport si o faceti genial !

federe (1 comentarii)  •  4 februarie 2017, 15:27

Fara dubii, cel mai bun dintre cei mai buni si nici nu va mai fi altul ca el, daca nu ia Wimbledonul anu asta nu cred ca va mai cistiga inca un GS.

ioan (767 comentarii)  •  5 februarie 2017, 15:12

Oana! raspunsul la intrebarea ta e "zugravit"intr-un apel "catanesc"din adevarul! citeste "fragmentat"ultima fraza si vei intelege...

ioan (767 comentarii)  •  5 februarie 2017, 17:52

p.s. halal paraschivescu! "geambasii de idei"merita,domnule Radu,un raspuns! azi,miine-avem tot timpul din lume!...

Comentează