Gazeta unui echinocțiu de toamnă

Cică "Bucurați-vă de fotbal!"

Alaltăieri a fost echinocțiul de toamnă – eveniment cosmic când ziua este egală cu noaptea – și dimineața, luând la mână Gazeta noastră m-am cufundat, pagină după pagină, într-o depresie care nu-mi este caracteristică. De pe a-ntâia, într-un chenar se scria cu litere negre că „fără primării, fotbalul ar sucomba”. Trei pagini în interior confirmau din plin verdictul funebru; era citat finanțatorul Stelei și pentru o clipă avea dreptate: dacă mă retrag, fotbalul românesc va fi la jumătate din cât este!

Cât mai este nu ne putea spune și omenesc vorbind nu i-o puteam cere acum, când armata vrea să se răcească precum scria în pagina patra. În aceeași ordine a nenorocirilor, Anamaria Prodan, cu experiența unei salvatoare de suflete, ne anunța că „femeile pot distruge orice fotbalist” și nu-i puteam opune argumentul prea frivol că și chiar fără femei un fotbalist se poate duce dracului.

Cu editorialul Mariei Andrieș atingeam morbidul: scandalul defibrilatoarelor ar fi dus la dispariția medicilor de pe stadioane. Și încă nu era totul: pe ultima pagină, strălucea această întrebare a lui Andrei Crăciun: „Pentru ce se mai joacă fotbalul românesc?”.

Nu am puterea să-i răspund, orice-mi trece prin minte îmi e suspect de demagogie și banalitate. Mă pot baza doar pe caracterul meu antidepresiv la această oră când se mai întâmplă ceva nemaiîntâlnit: abundența substantivelor și adjectivelor catastrofice. Nu mai stăm doar în verbele: „a sucomba”, „a falimenta”, „a dispărea”, „a distruge” (ieri „Astra se autodistruge”).

S-a trecut dezinvolt la „Suntem lamentabili, suntem jalnici”, cum se exprimă cu naturalețe Șumudică, „E foarte rușinos!”, cum articulează Săpunaru, până și Edi Iordănescu, peste Dunăre, le poate spune alor săi „Ați jucat groaznic”.

Nu numai că nu deplâng această noutate a adevărului în vocabularul antrenorilor noștri, dar merg până la a atrage atenția – chiar acum, în ceasul autodistrugerii – că Astra în meciul cu Austria Viena a marcat două goluri cărora, dacă nu ar fi fost învinsă, li s-ar fi recunoscut superbia: două, nu una!, două centrări impecabile ale lui Budescu, prima reluată în careu de Alibec printr-un voleu-școală și cealaltă, reluată cu capul de Săpunaru, oricând de decretat ca un eurogol. E adevărat că și Austria Viena ne-a dezvăluit un centru înaintaș care i-a smuls lui Panduru adjectivul „senzațional”.

Scriu toate acestea pentru că nu vreau să mă las devastat de Gazeta acestui echinocț de toamnă. E felul meu sarcastic de a mă conforma la cea mai aiuritoare chemare a zilei: „Bucurați-vă de fotbal!”.