CRAIOVA ↓

Oltenii se prăbuşesc în admiraţia mulţimii

Pe vremuri, acum vreo 10 ani, cînd lumea se îmbrăca în negru şi cînd trebuia, şi cînd nu, apăruse un detergent pentru ţoale cernite, care avea un slogan publicitar la fel de tîmp ca şi titlul de mai sus: negrul seduce, negrul se duce. Potriveală nemaipomenită cu estetica ieftină şi cu şarmul neconvingător al Craiovei, care deşi a jucat mereu frumos, în ultima vreme şi-a cultivat mereu vocaţia de a pierde, de cele mai multe ori în ultimul minut.

Craiova seduce. De cînd a reintrat în prima divizie, ăsta e al patrulea an, e mereu la porţile victoriei, la o secundă de performanţă, la o clipă de cupele europene. Are tot şi de toate, fotbalişti, public, entuziasm, ambiţie, îi lipseşte acea secundă care s-o facă echipă mare. E o fată frumoasă cu care peţitorii îşi petrec nopţile bucurîndu-se de farmecele ei umede, dar pare-se, iubăreaţa de alcov se trezeşte cam tîrziu dimineaţa şi în loc de craiul din pat care s-o ducă la altar găseşte perna alăturată goală şi, alături, un vas pentru lacrimi.

Craiova se duce! Dacă o s-o ţină tot aşa, dacă va folosi tot nişte joagăre şi nişte stîlpi de telegraf în loc de o pereche de fundaşi centrali rezonabili, dacă o să pună mereu pe primul plan estetica şi n-o să găsească prin buzunare nici o fărîmă de pragmatism, Craiova o să tot piardă. Pe Craiova o ard arbitrii, Craiova e campioana ratărilor, a greşelilor în apărare şi a golurilor primite în minutul 93 (Urziceni, Steaua şi ar mai fi…).

Craiovei îi trebuie norocul de gambler al lui Piţurcă, arta lui de a sta cu privirea nemişcată şi de a nu se pierde cu firea atunci cînd în joc se află o grămadă de zerouri. Altfel, va zice mereu “plus nevasta” deşi în mînă va avea doar un şeptar subţire ca Găman, un decar risipitor ca Florin Costea şi un juvete ca Mititelu, aşteptat cam demult să decarteze decisiv.

Craiova e departe de fotbalul spectaculos al anului trecut

De nota 7 cu Dinamo, de 5 la Mediaş, de 6 cu Pandurii şi, fără supărare, corijenţă la Braşov! Asta a fost Ştiinţa începutului de sezon, o echipă dezlînată, lungă, incoerentă, care din 12 puncte posibile a strîns doar 4 şi putea avea şi mai puţine dacă Silviu jr. nu făcea minuni în poartă.

E straniu şi inexplicabil procesul fizic al dispariţiei echipei care anul trecut bătea cu 4-1 pe CFR, cu 2-0 pe Dinamo şi cu 3-0 în Giuleşti. Acea atitudine, acea echipă, par să fi fost înghiţite de pămînt, deşi Adrian Mititelu continuă s-o caute, însoţit de trupele speciale, pe coclaurile dealurilor Olteniei. Unde sînt, fizic, Florin Costea şi Wobay? Gîngioveanu ştim, e la Vaslui IUnde e mijlocaşul “box to box” Prepeliţă? Unde e stoperul Găman? Cine s-a îmbrăcat în tricoul lui şi a intrat pe teren? Unde e Rose? Ce e gluma asta proastă cu Şoavă, simbolul planetar al lentorii, pe post de fundaş stînga, acolo unde trebuie să ai în primul rînd viteză?

La Braşov, Ştiinţa a făcut un meci îngrozitor de slab şi are noroc cu acest relativ onorabil 2-0. Echipa lui Moldovan putea să le dea multe, chiar dacă primul gol l-a marcat după un fault în atac, Hadnagy la Dorel Stoica, pe care Marius Avram (domnul tatăproaspătpreşedinte, aţi văzut faza?) trebuia să-l penalizeze! Şi, cea mai presantă întrebare, unde e antrenorul acestei echipe? În lojă? În altă parte? Că pe bancă sigur nu e! Mogoşanu e un băiat admirabil, un fost fotbalist care a pus umărul pentru Craiova, dar pare să n-aibă dimensiunea să ducă Ştiinţa acolo unde şi-a propus!

Acest joc de-a Piţurcă, aceste prezenţe oficiale ale selecţionerului în tribună la meciurile Craiovei, trebuie să înceteze. E nevoie doar de cîţiva paşi, de-acolo, din tribună, pînă pe bancă! Sînt deja mai bine de două săptămîni de tatonări, de întîlniri conspirative prin parcuri! Ajunge! Craiova are nevoie de Piţurcă pe post de antrenor principal. Nu de director tehnic, nu de sfătuitor, ci de tehnicianul cu aproape 20 de ani de experienţă, cu două calificări la naţională, una la tineret, cu titlul şi Cupa de la Steaua şi cu acel loc doi din Bănie, care e şi ultima performanţă a clubului. Are nevoie de Florin Costea reabilitat, pus pe picioare (asta e şi treaba lui Mititelu), are nevoie de o goarnă care s-o trezească!
Pentru comparaţie, Ştiinţa a revenit în prima ligă în acelaşi an cu Urziceniul, care de atunci a luat un titlu şi a jucat o finală de Cupă, în timp ce Craiova a prins doar un dramatic loc 7. Aici nu mai e vorba de arderea etapelor, nici de proiect, ci pur şi simplu de mediocritate. Altfel, rămîne doar o echipă de vineri după-amiaza, cînd publicul se drege cu ceva uşor după emoţiile din joia europeană.

Craiova va juca şi la anul în prima ligă, dar patronul ei are de tras cîrteva concluzii

În faţa Casei Fotbalului, în drum spre judecată, Adrian Mititelu exprima o emoţie nedisimulată. Cînd a primit verdictul, părea că a scăpat de rechini. De aproape o lună, Craiova trăieşte cu coşmarul retrogradării din cauza dosarului de licenţiere.

Ieri după-amiază, Comisia a luat o decizie POPULARĂ. Craiova a primit OK-ul. Craiova e o echipă frumoasă, Craiova are mulţi suporteri, Craiova a bătut sîmbăta trecută extrem de estetic în Giuleşti, cu 3-0,  stîrnind, ulterior, inclusiv neutrilor, dar chiar şi multor adversari, o compasiune amplă. Luni, în Jurnalul naţional, pe un spaţiu considerabil, Adrian Păunescu vorbea despre necazurile oltenilor peste ani, amintind inclusiv de istoricul episod Minerul Certej. Solicita raţiune, dar stîrnea emoţie. Într-adevăr, cauţionarea Craiovei a fost şi un act EMOŢIONAL.

Mitică Dragomir şi-a anulat voiajul la Roma, spre a sprijini apelul oltenilor. Un oltean din Bălceşti, un fost junior al Ştiinţei, dar şi un preşedinte de Ligă abil, care şi-a dat seama că pierzînd Craiova, Liga I pierde un personaj important, care stîrneşte simpatii, a cărui prezenţă e importantă, poate atrage publicitate şi, implicit, bani. Plus un punct important de sprijin ulterior, pentru că e imposibil ca Mititelu să nu-i rămînă îndatorat pentru implicare.

Acum, că licenţa e în buzunarul cămăşii patronului, se impune un raţionament:  Mititelu a spus că actele iniţiale ale Craiovei erau corecte în proporţie de 99 la sută. Aici e fisura. În momentul în care şi-a asumat, în majoritatea situaţiilor avînd dreptate, rolul de contestatar al sistemului condus de Mircea Sandu, Adrian Mititelu trebuia să aibă actele corecte în proporţie de 200 la sută. Pentru că orice lacună urma să-i fie exploatată, lui mai mult decît celorlalţi. Fotbalul nostru e un sistem totalitar, în care contestatarii sînt luaţi la puricat. Exemple se găsesc, legendarele 6 puncte ale Timişoarei fiind grăitoare. Cînd a trebuit, Banatul a primit de la FRF un şut în fund în loc de o vorbă bună la TAS.

Oltenia înseamnă personalitate, ambiţie, nesupunere. Însuşiri revoluţionare care, folosite dozat şi raţional, pot duce spre înainte. Dar Oltenia trebuie să însemne şi lege. Cînd eşti în regulă, poţi contesta cît vrei. Altfel, sistemul te ia şi te chinuie, iar această lună de emoţii şi de nopţi nedormite e doar primul şi cel mai simplu canon.