Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Bătrâna Doamnă și copiii Snagovului

Se iese greu din București după-amiaza, în timpul săptămânii. Dar merită efortul. Stadionul din Snagov, de fapt din Ghermănești, e la poale de pădure și ajungând la el simți că stratul de ozon de deasupra e inutil. Ozonul e la […]

...

Omrani intră în istoria fotbalului

Să ne întoarcem la derby-ul de la Cluj și să încercăm să-l vedem și de dincolo de declarațiile patronului fecesebist despre fumatul lui Florinel Coman. Pentru că în Gruia s-a petrecut una dintre fazele memorabile ale istoriei fotbalulu, iar despre […]

...

CFR în feudalism

Derbyul prinde FCSB-ul într-un moment prost (fără Pintilii, cu mulți jucători veniți obosiți de la echipele naționale) și CFR-ul într-un moment și mai prost. Cu rănile post-Dudelange încă necicatrizate, cu Toni Conceicao mergând pe sârmă de la un meci la […]

...

Generația U21 trebuie să fie bună până la U30!

Ne vom califica. Îi vom felicita, îi vom premia pe băieții lui Isăilă&Rădoi, nu e exclus chiar ca, în anchetele care se apropie, fotbalistul anului 2018 să iasă unul dintre cei de la U21. Vara viitoare vor merge la turneul […]

...

Olympiastadion, muzeul cu gazon perfect

O Olimpiadă (1972), un Mondial de fotbal cu finală cu tot (1974), un European, tot de fotbal (1988), cu finala Olanda-URSS în care Van Basten a marcat golul acela fabulos la poarta din stânga, cum privești de la tribuna oficială. […]

...

Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Oricine caută în arhivă va vedea că acest blog a început în vara lui 2006. Dar e fundamental greșit. Blogul a apărut de fapt cu peste treizeci de ani mai devreme, cînd scriam în minte cronicile unor meciuri reale sau imaginare.

Acest blog s-a ivit în tribunele Centralului, când numele stadionului de astăzi, Ion Oblemenco, încă trăia, juca și dădea goluri. S-a șlefuit apoi cu Craiova maxima, via biblioteci, ziare vechi și alte inutilități ale mileniului trei, care într-o casă de familist cu greu își mai fac loc în pod.

Acest blog exisă pentru că măcar o dată pe lună mă refugiez în sus-amintitul pod pentru cîteva ceasuri. Acolo stau între file îngălbenite, cu Oblemenco, Balaci, Dudu Georgescu, Dobrin, cu Mircea Lucescu brunet și creț în echipamentul lui Dinamo, cu stîngaciul de vis Puiu Iordănescu într-o poză în care-și lăsase mustață și avea perciuni.

De-acolo vine blog, din acei ani de amintiri. Dintr-un timp în care nu existau comment-uri, ci scrisori pe adresa redacției. Nu exista google, ci bibliotecă. Din poze alb-negru și din tipar înalt.

După ce aproape douăzeci de ani am avut telefon mobil cu taste, de vreo lună am primit un aparat sofisticat, plus vreo doi giga pe lună în abonament. Neașteptatul șoc tehnologic riscă să-mi schimbe tabieturile, rărindu-mi vizitele în pod și îndemnându-mă să scarpin tot mai des acest touch-screen în căutarea unor vremuri în care răsfoitul era un gest frecvent. Chiar, ați observat că atunci când glisezi cu degetul pe ecran faci cam același gest ca și cînd ai răsfoi o carte?