Mesele noastre verzi

Patronul fecesebist electrocutează derbyul, gândindu-se inclusiv la un succes obținut dincolo de tușa văruită a terenului

Dificil de dibuit în istorie vreun meci memorabil între CFR și Steaua, devenită ulterior FCSB. Memorabil prin fotbal, prin ce s-a jucat pe suprafața 105×68, nu memorabil prin ce s-a vorbit în jurul lui sau prin discuțiile infinite despre arbitraj.

În general, aceste derbyuri, pe care statisticienii le numesc „de clasament”, ca să le deosebească de celelalte, de tradiție, sunt închise ca niște nuci de toamnă, aspre ca o foaie de glaspapir și urâte ca străzile rămase pline de gropi după topirea zăpezii. Fotbalul e sărac, neputincios, iar avancronicile sunt mult mai spectaculoase decât meciurile în sine.

Pericol mai mare pentru Steaua
După doi de 1-1 în sezonul regulat, din care primul, cel din Gruia, a fost de nota 5 cu indulgență, iar returul din București s-a dus, cu și mai mare indulgență, să zicem spre 7, vine o nouă remiză? Tot ce se poate! Ar fi rezultatul care ar menține viu interesul pentru competiție, păstrând distanța de două puncte și menținând-o și pe Craiova (pe care multă lume o ignoră) în cărți.

Dacă bate Steaua, interesul rămâne, fecesebiștii trec pe primul loc și mai urmează 8 runde fierbinți. Dar dacă bate CFR? Ei, atunci nu e deloc bine pentru băieții lui nea Gigi, care rămân cu 5 puncte în urma locomotivei. De aceea, ca prim comandament, ei se vor feri să piardă. Și dacă totuși vor pierde? Nicio problemă, există leac!

Planul A s-a cam fâsâit
Rețeta infailibilă a făcutului de atmosferă înainte de meci era să vrei cu ardoare un jucător al adversarului. Joci cu Craiova, ți-l dorești neapărat, imediat, acum, în clipa asta, pe Băluță! Joci cu Dinamo, nu mai poți trăi fără Nemec.

Ai și de la CFR pe cine să pui ochii, lotul e destul de bun. Culio și Hoban nu, că sunt cam ațoși, dar alții, de ce nu? Omrani? Deac? Păun? Arla? Oricare poate fi o variantă!

Însă metoda, verificată vreme de peste un deceniu, s-a cam fezandat. Știm deja că, înainte cu patru-cinci zile de meci, patronului îi cade cu tronc vedeta adversă. Nu se mai miră nimeni și nici nu mai e nimeni indignat. E doar o procedură puțin zaharisită, fără efect.

Planul B, contestația
Scânteia minții a scăpărat din nou. Dom’ patron aruncă o fumigenă menită să înece pe toată lumea. Adversari, spectatori, oameni care citesc ziare și site-uri sau se uită la televizor. Ia fiți atenți aici! Dacă nu iese bine, va fi contestat dreptul de joc al unui jucător al CFR-ului. Nu se spune care, iar ceața devine profundă.

Consumatorii știrii ridică din umeri. Redacțiile se pun pe treabă, iar versiunile încep să se încalece. Ba e vorba de un cartonaș trecut greșit în foaie, adică de un jucător suspendat. Ba intră în discuție numărul extracomunitarilor.

Situația e la fel de neclară ca și atunci când vezi mașina DNA-ului în fața FRF. Pentru cine a venit? Pentru Burleanu? Pentru Lupescu? Pentru Mircea Sandu? Concret, nimeni nu știe clar despre ce e vorba, iar oamenii se bagă într-un colț, cu perna pe cap, așteptând marea explozie!

Ce mult ne place „masa verde”!
Dacă va fi să existe totuși vreo culpă, iar fitilul hecatombei, aprins la Palat, va exploda până la urmă sub Feleac, sigur destoinicele noastre Comisii nu se vor pricepe să deslușească ițele și pricina va ajunge iarăși la TAS. Ca anul trecut, în povestea cu Viitorul, ca și în mulți alți ani și în multe alte dăți.

Ne plac, ne dau pe spate poveștile astea în care arareori există vreun sâmbure de adevăr, dar care ne țin luni în șir creierul treaz și ochii bulbucați pe ecranul device-ului, să vedem dacă a ouat TAS-ul mărgica decisivă!

Pe teren jucăm tensionat, însă de regulă prost, însă ne punem mintea să facă gimnastică prin diverse prostioare pe care apoi le ridicăm la rangul de spețe și le înaintăm forurilor în drept. De fapt, în loc să jucăm fotbal, ne jucăm de-a fotbalul!