Eternul șantier de la Viitorul

Când te desparți de Eric și de Țucudean înseamnă că pierzi și arcul, și săgeata.

În toamnă, Țucudean, care la un moment dat dorea să plece sau măcar să ia o pauză, a fost al doilea golgeter al campionatului. Iar Eric, care a început și el foarte greu, împovărat de kilogramele cu care venise, a terminat și el sus sezonul, cu multe meciuri în care a fost decisiv.

În locul lui Țucudean nu se știe cine va fi. Poate Gavra, poate chiar Drăguș, poate Chițu, reprofilat în zonă centrală. Niciunul nu are dimensiunea lui „Țucu”, atacant care a trecut pe la o grămadă de echipe, dar naționala a prins-o doar de la Viitorul, ceea ce înseamnă că doar Hagi i-a depistat și i-a exploatat calitățile latente.

În locul lui Eric va veni Ianis, decar veritabil, căpitan, așa cum îl numește însuși Gică, tatăl său. E de condamnat tatăl că vrea să-și recondiționeze fiul? Poate că ar fi, dacă ar face-o pe banii statului sau pe banii altuia. Cât timp o face pe propriii săi bani, orice cuvânt critic e inutil.

Cu Țucudean și cu Eric, Hagi era aproape sigur în play-off și destul de probabil în Europa. Cu Ianis și cu cine-o fi să joace în față, nu e sigur de nimic. Riscă, dar își asumă de la un capăt la altul acest risc.

Ca o dovadă că Gică încă nu e deplin edificat în ce măsură, în primăvară, Ianis va fi măcar o parte din Eric e și acest Lima Duarte, un mijlocaș ofensiv olandez (după nume pare latino-american) adus de la Dordrecht, din divizia a doua olandeză. Atât Dordrecht, cât și Lima Duarte înseamnă foarte puțin, dar cât însemna De Noojier, fundașul stânga adus tot de la Dordrecht, în momentul în care a venit?

Toate aceste mișcări, în care se poate include și cedarea lui Cristi Ganea la Bilbao (chiar dacă din vară), dau senzația de etern șantier din curtea Viitorului. De eternă construcție și reconstrucție, de edificiu care se modifică întruna și stă mereu cu schelele la vedere.
CFR (cu Țucudean, Cristi Manea și Boli) și Steaua, cu Nedelcu, Romario Benzar, Tănase, Florinel Coman și chiar Bălașa, sunt clădiri alcătuite cu destule cărămizi coapte la soarele Dobrogei.

Dacă lui Hagi îi iese și anul acesta, dacă reușește să prindă Europa așa cum e, cu echipa în șantier, înseamnă că se pricepe. Se pricepe și dacă nu-i iese acum, ci la anul, pentru că sub zidurile pe care le modifică mereu are o fundație solidă.