Cumpărături

CFR îl ia pe Arlauskis. Aplauze! Și-au ferecat poarta! Totul pentru front, totul pentru titlu, totul pentru victorie!

Arlauskis, „Miko” Arlauskis, campion cu Urziceniul acum opt ani, e portar lituanian de folosință românească. În afara stagiilor de la Urziceni și Steaua, cariera sa matură, fără tinerețea lituaniană (a venit la Urziceni când n-avea nici 21 de ani) cuprinde 10 meciuri în șase ani. La Rubin Kazan, la Watford și la Espanyol. În Catalunya a strâns trei partide în Primera, în condițiile în care antrenor acolo era Gâlcă!

Vine Arlauskis lângă Vâtcă și lângă croatul Tomislav Duka. Ultimul, luat tot în această vară. Teoretic, Giedrius e adus să astupe golul lăsat de Mincă, transferat la Untold.

Practic însă, în cel mai scurt timp, îi va lua locul de titular lui Vâtcă. În șase etape, Vâtcă a primit un singur gol. Din fază fixă, în prima repriză a meciului de la Botoșani, în minutul 31. E reconfortant să nu iei gol de 509 minute și să vezi că șefii tocmai ți-au adus înlocuitor!

N-ajungea Arlauskis, mai vine și Blanchard. Cum, nu știți cine e Blanchard? Leonardo Blanchard, stoper italian de 29 de ani, fost pe la Frosinone, Siena, apoi Carpi. Carpi, picată în Serie B, l-a împrumutat tot în Serie B, la Brescia. Unde amicul Blanchard a jucat două meciuri într-un campionat întreg.

Leonardo e numai bun să-i ia locul lui Andrei Mureșan, stoperul titular al CFR-ului. Component al aceleiași apărări ca și Vâtcă. O apărare cu un gol primit în șase meciuri. Dar Mureșan n-are fason de campion. Ca să tragi la titlu, trebuie să miroși a Lago di Garda, nu a Apahida.

Nu vă impacientați, mai sunt două săptămâni din perioada de transferări. Dar și din perioada de luat și de dat comisioane. La jucătorii liberi comisioanele sunt mari, iar impresarii mai și întorc. Ce întorc? În niciun caz mașina! Pe la noi, pe la margine de București, se cheamă parandărăt. E posibil ca termenul să aibă corespondent și în limbajul elevat al Școlii Ardelene.