De vină nu e Daum, ci Simona Halep
Toată săptămâna trecută meciul de la Varșovia a stat ascuns în spatele zgurei de la Roland Garros, în spatele tatonărilor cu Budescu și chiar în fundalul ajungerii lui Dan Petrescu la CFR. Mereu, pe site-uri apăreau rachete, zgură roșie și […]
Toată săptămâna trecută meciul de la Varșovia a stat ascuns în spatele zgurei de la Roland Garros, în spatele tatonărilor cu Budescu și chiar în fundalul ajungerii lui Dan Petrescu la CFR. Mereu, pe site-uri apăreau rachete, zgură roșie și abia la a patra, a cincea știre, vreo veste de la Daum, Săpunaru sau Tătărușanu. Senzația de nou și de bine a iubitorului de sport vine de ceva vreme din altă parte, echipa națională a cedat o grămadă de teren în minți și în inimi. În urmă cu fix un an, meciurile de la Euro 2016 erau urmărite de zeci de mii de oameni în piețe, pe ecrane gigant. Acum s-au cerut ecrane pentru finala Simonei, chiar dacă la patru după-amiaza soarele vine pieziș în ecran și nu prea vezi mingea.
Acolo, la 3-0 pentru Simona în setul doi, a ratat echipa națională marea șansă de a se strecura neobservată, de a rămâne necriticată pentru toate erorile în lanț care se petrec în jurul ei de un an încoace. Dacă Simona ar fi câștigat acel game, și apoi finala, la ora imnului cântat la Varșovia frapierele ar fi fost doldora de sticle brumate, iar Facebook-ul s-ar fi umplut deja de inimioare și de declarații de atașament față de fata despre care acum câteva luni toți spuneau că a luat-o la vale.
Când câștigi un Roland Garros are mai puțină importanță că ratezi un Mondial de fotbal. Efuziunea iese în față, nu mai ai timp să critici nimic, nici măcar ideea de a te duce la Varșovia cu cinci fundași, ca și cum l-ai fi așteptat pe Sobieski pe meterezele Cetății Neamțului. Te concentrezi pe primul loc în clasamentul mondial, uiți că mingea n-a ajuns mai deloc la atacanții tăi și chiar te simți mândru când ai primul corner, pentru că data trecută, cu Danemarca, pe terenul tău, n-ai avut niciunul.
Când pierzi însă finala, după ce toată lumea băgase sticlele groase de spumant în congelator, ca să se răcească mai repede și să le deschidă odată cu ultima minge câștigătoare, o lași automat pe Simona în pace, normal, pe ea n-o poți critica fiindcă e mândria românilor, și-ți verși nervii pe Daum, care te ia la mișto și spune că nu pleacă de la echipa națională, ci pleacă la Cluj, la meciul cu Chile. Carevasăzică el e șmecherul și glumețul, iar noi suntem proștii!
Ca să-ți mai revii, ieși să te plimbi, alături de miile de români de pe Calea Victoriei care-l roagă aproape în genunchi pe Daum să rămână.