Cine va fi peste Belo și Popescu? Băluță. Tudor Băluță!

”În campionatul următor, în apărare va intra probabil un băiat foarte talentat, Băluță, din lotul '99. Va ajunge cel mai mare fundaș din România! O să-i depășească pe Popescu și pe Belodedici!"

E declarația lui Hagi. Și semnul de exclamare dinainte de închiderea ghilimelelor e tot al lui, pentru că nu poți încheia doar cu punct o astfel de frază. Celelalte semne de exclamare, cele multe, aparțin autorului.

Cine e Tudor Băluță?
E un oltean, dar nu cel de la Craiova, ci altul. Semiușorul Alex din atacul lui CSU are 24 de ani, îl știm demult. Tudor e mijlociu spre semigreu, înalt de aproape 1,90 m, are 18 ani și în acest campionat n-a jucat niciun minut pentru echipa campioană a Viitorului. Ediția trecută, când avea doar 17 ani, a intrat de două ori în finaluri de meci. Ultima oară, la acel 3-3 de pe Dinamo, când cu bietul Ekeng. În emoția creată, era greu să-l rețină cineva pe Tudor Băluță. Totuși, puștiul a prins 6 meciuri pentru Viitorul în Europa Youth League, printre care și cele cu Copenhaga și cu Porto.
A fost la școala lui Gică Popescu din Craiova și la 15 ani, când să dea la liceu, a fost luat de Viitorul. Un oltean la curtea lui Hagi. Lui Hagi i-au plăcut mereu oltenii, dar cei din față, tehnici și iuți, cu numere de la 7 în sus. Optar, nouar, decar. Tudor Băluță e, conform aceleiași numerologii, doar șesar. Până la el, se pare că singurul oltean cu număr pe tricou mai mic de 7 aflat la sufletul lui Hagi era cumnatul Gică.

Declarație cu risc
Când vorbești astfel despre un puști, când îi spui că va fi peste Popescu și Belo, reperele postului de fundaș central în România în ultimii mai bine de treizeci de ani, se pot întâmpla mai multe lucruri.
Primul ar fi să te ia lumea peste picior, mai ales că în urmă cu câteva zile ai zis că și tu, Hagi, poți fi la nivelul lui Guardiola sau Conte. L-a luat peste picior doar cine n-a înțeles. Probabil că a vrut să spună că el s-ar putea descurca la City sau la Chelsea, dar ce-ar face Pep sau Antonio la Viitorul? Nimic n-ar face. La nivelul lor, n-ar semna niciodată cu Viitorul sau cu alt club care nu stă pe câteva sute de milioane. E eternul complex al antrenorilor de echipe mici, care observă cum ei promovează tineri fără nume, în timp ce altora li se aduc trufandale pe zeci de milioane de euro.

Cu mașina-n gard?
Al doilea risc ar fi ca Tudor Băluță să și-o ia în cap. Risc minor, pentru că puștiul are mintea la el, învață bine, ia note de zece la școală, pare (informații culese pe surse extrem de bine documentate!) chiar exagerat de serios, de preocupat de carieră, aflat deasupra caterincilor de vestiar.
Riscul cel mai mare este însă acela de a-l bloca. Te apuci de fotbal ca să ajungi fotbalist, nu neapărat mai mare decât Belo sau decât Gică Popescu. Când te apuci să conduci mașina și începi să te miști din loc, te gândești să nu lovești gardul din față, nu să ajungi mai mare ca Vettel. La fel e și la fotbal. Un prag prea înalt te poate împiedica să treci alte praguri, mai joase. Dar, dacă ar vorbi doar „ca să-și vîndă marfa”, Hagi și-ar păstra adjectivele pentru Coman, căruia îi dă deja târcoale Benfica, nu le-ar epuiza pe un puști încă nelansat la apă.

Și-atunci, de ce nu l-a băgat?
Există în fotbalul clasic, pe care Hagi îl aplică, deși verbal face foarte des apel la modernism, acea teorie a fundașilor centrali care nu se schimbă decât atunci când e neapărată nevoie. Poți să bagi un puști, un jucător de atac, câte 10,15, 20 de minute, ceea ce s-a și întâmplat cu Cicâldău, Ciobanu, Mățan, Casap. Dar, conform dogmelor din bătrâni, fundașul central, când îl bagi, acolo trebuie să rămână, titular! Nu te joci de-a minutele cu el, doar ca să-i mai pompezi puțin cota de trasfermarkt. Aceleași surse invocate mai sus spun că Hagi îi va da drumul în teren lui Băluță numai atunci când va fi sigur că-i poate asigura mai multe meciuri la rând. Să avem răbdare în așteptarea „șesarului” peste Belo și peste Popescu!