Cine ține cu Viitorul?

În primul an de Liga 1 au jucat pe Farul. Stadionul era gol, jupuit și trist, umplându-se doar la meciurile cu Steaua și cu Dinamo.

„În Constanța doar Farul contează” e și acum sloganul fariștilor, care dorind să-și păstreze identitatea    n-au prea rezonat cu echipa lui Hagi. Dimpotrivă.

Doi ani au mers la Chiajna, pe sintetic, împărțind arena cu gazdele. La meciurile lor veneau doar rudele și câțiva apropiați. Pentru localnici și echipa lor, Concordia, era cam mult, iar bucureștenii nu găseau deloc interesant să ia Bulevardul Uverturii sub roți ca să vadă niște copii care se zbat mereu să scape de retrogradare.

De alți doi ani sunt la ei acasă, dar lumea s-a adunat greu pe stadionul de la capătul autostrăzii. Dincolo de ghiol sunt luminile și sunetele Mamaiei sau, când nu e sezon, plaja pustie și romantică, plină de pescăruși.

Acum stadionul a fost plin, mașinile s-au parcat inclusiv pe marginea bretelelor asfaltate care duc la autostradă. În noaptea de sâmbătă spre duminică pe Facebook se făceau live-uri de la petrecerea din sala mare de la Iaki, unde părea să fie mai multă lume decât la meciurile unui tur întreg acum doi-trei ani, la Chiajna. Dacă tot e să fie Facebookul un reper, acolo există mii de felicitări, sute de mii de like-uri.

Oamenii chiar își arogă întâietatea de a fi fost suporteri ai Viitorului sau măcar de a fi fost alături de Hagi. Sunt persoane care chiar se ceartă. Una zice că a aderat sufletește la idee din 1 ianuarie 2016, alta chiar din 31 decembrie 2015. Cu o zi mai devreme.

În această avalanșă de simpatie s-ar putea să fie și un pic de fariseism, e la modă să ții cu campionii, iar dacă ei sunt întruchipați de Gică Hagi, atunci e chiar o chestiune de bonton. Dar, dincolo de această senzație care există și care nu se poate nega, toată povestea are și o parte bună. Chiar luând în calcul inevitabila doză de adaptabilitate a românului, e bine că Viitorul a reușit să adune dacă nu suporteri fideli, ultrași sau cum s-or mai chema, măcar destui simpatizanți. Niciuna dintre celelalte campioane „neașteptate” ale României, Oțelul, Urziceni, chiar CFR, cu trei titluri în cinci ani, n-a reușit să strângă atâtea simpatii într-un timp atât de scurt.

Rămâne de văzut dacă acești fani care au ocupat inclusiv mesele „de la peluză” din sala de celebrare de la Iaki și care sigur înainte de apariția Viitorului au ținut fiecare cu câte altcineva, vor rămâne alături de Hagi, cu care acum s-au îmbrățișat afectuos, și atunci când poate că lucrurile nu vor merge grozav. Ai grijă cu cine te îmbrățișezi, Gică!