Avem jucători! Să nu mai zicem că n-avem!
Când pierd echipele naționale, ne plângem că dintr-un fotbal slab n-au cum să apară fotbaliști buni. E cea mai comodă scuză!
Acel 1-6 cu juniorii sub 17 ai Danemarcei a devenit 2-9 „aggregate”, cum se spune, după un „decent” 1-3 în jocul-revanșă. Plus un 1-5 cu Rusia la tineret.
Plus prima reprezentativă cu șanse de calificare doar în maculatura SF editată de propagandiștii federali. N-avem fotbaliști, nu vine nimic din urmă, campionatul e slab și neinteresant, de unde și din ce să facem reprezentative competitive?! Trebuie să reconstruim totul din temelii, să imprimăm alte mentalități, iar acesta e un proces îndelungat, e nevoie de ani, decenii, secole, ere glaciare.
Rabona sub ochii noștri
N-avem jucători, dar vedem „rabona” în campionat. Ultima dată am zărit-o la Angel Di Maria. Acum vreo cinci ani, la Robben. În urmă cu mai bine de zece, la Juninho Pernambucano, în perioada de glorie a lui Lyon. Demult, în urmă cu aproape jumătate de veac, la George Best, un tip chefliu, dar fotbalist peste Beckham și peste Bale.
Nu te întâlnești în fiecare zi cu așa ceva. Alibec a reușit execuția într-un derby din play-off, cu om pe el, iar rezultatul trecerii stângului prin spatele dreptului a fost lăsarea lui Tănase singur cu portarul. Zicem că n-avem jucători, dar autorul de rabona joacă în echipa națională cât boxerii. Niște minute, acolo, când și când. Iar selecționerul ne va ține o predică de misionar venit să ne creștineze pe noi, barbarii, în care ne va spune că din cauza mentalității noastre greșite n-am observat că după două goluri și o pasă de gol prin rabona, pe Alibec l-a luat arsura la inghinali și a trebuit să iasă în minutul 37. Jawohl, Christoph, dar ce bine era dacă-l băgai de la început cu danezii și-l scoteai și tu, opărit la inghinali, în minutul 37, la 2-0 pentru noi!
Copiii Craiovei
Cu puștimea Viitorului ne-am obișnuit deja. Dar iată că oltenii se bagă în ciorba, presupus duală, a titlului (Hagi plus Gigi) terminând victorioși meciul de la Ovidiu cu trei puști pe teren, fără deja consacratul Ivan, suspendat. Screciu are 17 ani și joacă de trei meciuri fundaș central, deși postul lui e de mijlocaș, iar talia îl situează cu vreo zece centimetri sub standardul de 185-190, unde statuează fotbalul modern că trebuie să fie alura stoperilor. Jovan Markovici are 16 ani și două săptămâni, chinuie apărătorii adverși și își permite insolența de a da pasă de gol, deși n-a lovit mingea tocmai cum trebuia. Probabil însă că oficialii federali, corul refrenului care tot cântă că nu vine nimic din urmă, cred că Jovan e fie rudă cu Fane Iovan, fie vreun sârb de pe la Obilici sau Vojvodina venit în probe pe meleagurile noastre.
Ar mai fi și alții
Acest fotbal hulit din cauza lipsei de valori și acest campionat subțire au vândut de astă-toamnă până acum fotbaliști (români toți!) de vreo 20 de milioane de euro. Stanciu, Chipciu, Rotariu, Răzvan Marin, Toșca, Vătăjelu. Cum poți să spui că nu vine nimic când, iată, o jumătate de echipă națională pleacă în ultimul an, pe bani buni, spre Vest?!
Pe Florinel Coman probabil c-o să-l lăsăm să se mai coacă vreo patru-cinci ani, că e prea crud. N-a existat nicio discuție să fie convocat la naționala mare cu Danemarca, iar prezența lui Herr Daum, joi seara, în tribuna de la Ovidiu, să-l vadă, e echivalentă cu gestul șoferului care, după ce și-a lovit mașina în parcare, se uită să vadă cât de lovită e bara. „Dă-te jos, să vezi ce-ai făcut!”. Într-adevăr, Florinel n-a fost grozav cu Craiova, dar demarajele și golurile sale din ultimele șase-șapte meciuri ar fi trebuit să-l ducă la lot! Ar mai fi Păun de la CFR, chiar Deac, pentru că la finalul meciului cu danezii nu ne-a întrebat nimeni despre media de vârstă.
Toți sunt fotbaliști, fotbaliștii pe care ne plângem că nu-i avem, dar de fapt îi avem. N-avem însă ochi care să-i vadă, n-avem instalații sanguine funcționale care să aibă curajul să-i bage.
Cu excepția lui Screciu, care e de profil defensiv, dar a avut la Ovidiu o mare ocazie, toți ceilalți amintiți în acest text, care pe culoarele federale va trece drept reacționar, sunt jucători de atac, capabili să scoată un om din joc, să dea o pasă, să obțină măcar un amărât de corner, cu care nu ne-am întâlnit în meciul cu Danemarca.