Câteva tâmpenii solemne după meciul cu danezii
De jucat s-a jucat prost, iar de vorbit s-a vorbit și încă se mai vorbește și mai prost. Iată doar câteva dintre enormitățile rostite după fluierul final:
„Am aliniat o echipă cu trei atacanți”. Mai mare prostie nu există! A […]
De jucat s-a jucat prost, iar de vorbit s-a vorbit și încă se mai vorbește și mai prost. Iată doar câteva dintre enormitățile rostite după fluierul final:
„Am aliniat o echipă cu trei atacanți”. Mai mare prostie nu există! A fost Stanciu atacant? Niciodată. Și Chipciu s-a chinuit să fie, pentru că nu se pricepe în niciun fel să joace având spatele la poarta adversă. La Anderlecht e introdus în flanc, de cele mai multe ori în dreapta, uneori în stânga. Atacant a fost doar Keșeru și nimeni de pe bancă n-a sesizat mai devreme că vârful lui Ludogoreț se află într-o seară îngrozitoare.
„Ratările lui Keșeru ne-au privat de victorie”. Altă prostie. Într-adevăr, au fost trei ocazii bune, dar în afară de Keșeru nimeni nu s-a aflat în situația de a marca. Nu invocați acel șut de la marginea careului expediat de Răzvan Marin, pentru că a fost telefonat, slab. Iar Stanciu a executat prost, la un metru și ceva de poartă, singura noastră lovitură liberă periculoasă.
„De ce s-a jucat la Cluj, cu doar 27.000 de spectatori, și nu pe Arena Națională cu de două ori mai mulți oameni în tribune?”. Fraza aparține câtorva dintre nenumărații analiști tv și nu numai. E simplu, s-a jucat la Cluj pentru că Arena Națională era suspendată, în urma incidentelor din meciul cu Polonia. Numai neofiții își pot pune această întrebare. Erau și sunt de criticat destule până la plasarea meciului la Cluj.
„Avem în continuare șanse, suntem la un singur punct de locul doi”. Da, matematic așa este, dar locul doi din grupa noastră va fi aproape sigur cel mai slab din toate cele 9 grupe, așa că singurul baraj la care ne poate duce e cel de la Vidraru. Formularea corectă ar fi că suntem la 7 puncte de primul loc, singurul care va merge în Rusia. Așadar, n-avem așa multe șanse pe cât ne place să spunem c-am avea.
„Răzvan Burleanu a făcut lucruri fantastice pentru fotbalul românesc. Proiectele lui influențează și societatea”. Fraza îi aparține lui Daum și nu credeam că era nevoie să vină un neamț ca să așeze peste urechea șefului său român cea mai grețoasă limbă din istoria echipei naționale. În 95 de ani de activitate, dintre care 45 în comunism, n-a existat frază mai lingușitoare decât aceasta!