Nea Imi și portocala lui Blazevici
În toamna lui 1993, Steaua a obținut una dintre cele mai dramatice victorii din lungul ei traseu european. După ce pierduse cu 2-1 la București în fața Croației Zagreb (ce echipă!, fostul și ulteriorul Dinamo Zagreb, cu Vlaovici, Jelicici, Halilovici, […]
În toamna lui 1993, Steaua a obținut una dintre cele mai dramatice victorii din lungul ei traseu european. După ce pierduse cu 2-1 la București în fața Croației Zagreb (ce echipă!, fostul și ulteriorul Dinamo Zagreb, cu Vlaovici, Jelicici, Halilovici, Cvitanovici, Ladici), campioana României s-a impus cu 3-2 în returul de la Ljubljana (Panduru și Jean Vlădoiu, dublă).
S-a jucat acolo pentru că Slovenia era singura fâșie de pământ neatinsă de războiul din fosta Iugoslavie. Finalul a fost incendiar la propriu, croații forțau egalarea și calificarea, asaltau poarta Stelei, în vreme ce în jumătatea lor de teren ardeau flăcări, iscate de artificiile aruncate de suporterii veniți de la Zagreb.
Ne întoarcem cu câteva ore înainte de meci, la ultimul etaj al hotelului Lev din centrul Ljubljanei.
Într-un separeu, doi bărbați eleganți stăteau de vorbă. Emeric Ienei și Ilie Dumitrescu (el era atunci căpitanul, avea 24 de ani) discutau despre meciul care urma. M-au poftit la masa lor, deși începuse deja în fotbal o perioadă de reticență față de presă. Au înțeles rapid că nu prizez subiecte cancan. Doar fotbal, fotbal iugoslav, de la Geaici, contra căruia nea Imi jucase, până la vedetele acelor ani. Un fel de Teleenciclopedia pe teme sârbo-croate.
La un moment dat a apărut Blazevici. Miroslav Blazevici, marele antrenor, elegant, scos din cutie, cu părul gelat, deși bătea la șaizeci de ani. Venise să-l salute pe Ienei, care a făcut prezentările.
Conversație scurtă, good luck, good luck, apoi Blazevici a plecat, fluierând vesel, nu înainte de a lua o portocală din coșul de pe masă, pe care, înainte de a o băga în buzunarul pardesiului, a aruncat-o în sus și a stopat-o pe exterior. „Vedeți, băieți, aici e șansa noastră! Croații sunt foarte siguri pe ei, se și văd calificați!”. Psihologul nea Imi citise perfect sensul acelei jonglerii cu portocala.