Răzvan, Standard ideal

Campionatul belgian înseamnă clar mai puțin decât Serie A, dar fiului lui Petre Marin îi poate fi mai de folos decât Italia

Pentru Răzvan Marin va fi mai bine la Standard Liege decât la oricare alta dintre ofertele răsunătoare și generoase care s-au învârtit în jurul său în ultima vreme. Mai bine decât la Roma, decât la Juve, decât la Zenitul lui Lucescu și infinit mai bine decât la Steaua, FCSB, Star sau cum o mai vrea maestrul Talpan să i se spună.

Echipă normală într-o lume normală
La o primă vedere, Standard nu e cine știe ce. E pe locul 8 în Belgia, trage să prindă primele șase poziții ale playoff-ului, are un stadion decent, într-un oraș minunat, în cea mai europeană accepțiune a termenului. Sigur, Roma sau Juve sună mult mai ispititor, contractul ar fi sensibil mai mare în Il Calcio, poate și suma plătită către Viitorul. Dar nici aproape două milioane și jumătate de euro nu-s bani puțini. Dacă ar mai fi și-un procent dintr-un ulterior transfer ar fi și mai bine, că doar Standard nu-l ia pe feciorul lui Petre să-l țină până la treizeci de ani, când o să-nceapă să-i albească barba. E limpede că-l ia să-l dea mai departe, și încă în câștig! Din campionatul belgian se pleacă pe sume importante și la echipe importante. E un fel de trambulină pe care, dacă bați bine la săritură, cu ambele picioare deodată, te poți trezi în Premier League. Exemple sunt destule, de la Hazard până la Lukaku, recentul killer al lui Pep și City.

La 21 de ani, dacă nu joci, stai pe loc
Sigur, la Roma stai în vestiar lângă Totti, la Juve simți transpirația lui Buffon. Legende, nu-ncape vorbă, dar cine-ți dă garanța că joci? Federcalcio nu e FRF să impună băieți fragezi Under 21 în teren, pe Spalletti și Allegri îi interesează rezultatul de duminica viitoare și, chiar dacă sunt italieni sadea, propășirea fotbalului peninsular pe termen lung și foarte lung îi cam lasă reci. De aceea, la Roma, Răzvan i-ar putea privi de pe bancă pe Strootman și Nainggolan, iar în Piemont, unde e încă vremea rece, ar sta cu pătura pe genunchi în contemplația titularilor Khedira și Marchisio. Până și Lucescu, etern lansator de tineri, ar avea o reținere să-l bage la joc din prima, pentru că nea Mircea e în primul an la Zenit, vrea titlul, iar pentru asta este mai la îndemână Garcia sau Mauricio, iar grădinița de imberbi a Hunedoarei e rămasă mult în urmă, cu peste trei decenii.

Momentul potrivit
La Standard, Răzvan are toate șansele să joace. El e, în fond, ceea ce francezii, dar și belgienii valoni numesc „monteur du jeu”, adică un coordonator care nu are neapărat numărul 10. Mai clar, coborând în filosofia clasică a fotbalului de altădată, ceva mai degrabă spre Giresse sau Tigana decât spre Platini. Adică o postură care presupune maturitate, iar la 21 de ani neîmpliniți această maturitate vine doar prin joc. La vârsta lui, Răzvan are deja 75 de meciuri în prima ligă românească, adică mai bine de două campionate încheiate, și fără ritmul constant pe care i l-a oferit Gică Hagi, insistând cu el etapă de etapă, puștiul n-ar fi ajuns în niciun alt fel la nivelul de acum. Plus că încă un an sau măcar încă o jumătate de an în peisajul ligii noastre înghețate și, evident, lipsite de cine știe ce valori nu l-ar duce spre înainte, ci direct înapoi. Cum să crești slalomând printre ghețuri, depunctări, insolvențe, falimente?

Iar opțiunea belgiană în detrimentul celorlalte e semn că pentru Hagi nu contează doar „incoming”, cum se denumește milenarist intrarea banilor în teșcherea, ci și viitorul lui Răzvan. Altfel poate că Gică ar mai fi așteptat puțin, să ia nea Mircea OK-ul de la țarii Petersburgului.