Arbitrajul prost nu e românesc, e universal
Târziu în noapte, Pique (foto) arăta impetuos către tribuna oficială de la El Madrigal, unde se afla însuși președintele Ligii Spaniole, acuzat că ar fi suporter al lui Real.
Nu se poate una ca asta, două hențuri, plus alte meciuri, plus niște ciupituri în El Clasico, se face totul ca Realul să ia titlul! Cam asta a spus, în rezumat, soțul Shakirei după remiza cu Villarreal.
Cumva are dreptate. Personajul principal al derby-ului coastei mediterane n-a fost Messi, deși a marcat imperial din lovitură liberă, în ultimul minut, aducând o remiză chinuită Barcei, nici bravul stoper al lui Villarreal, Mussachio, care a ieșit din teren cu oasele încheieturii mâinii întoarse pe dos, ci arbitrul Ignacio Iglesias Villanueva. 41 de ani, colegiul galician, peste 100 de apariții în Primera.
Cu toată această biografie, Iglesias a izbutit să ne ostoiască dorul hibernal de Rusandu, Istvan Kovacs, Avram sau Radu Petrescu, toți în cele mai crâncene zile ale carierei. Cu ultimul, chiar seamănă puțin, dar Radu, nici legat la ochi n-ar fi lăsat trei penalty-uri clare nedate. Dacă în campionatul românesc mai poți arbitra slab, pentru că și nivelul e slab, în Primera e imposibil să fii venit cu pluta. N-ai voie să arăți în felul în care a arătat galicianul. Nu poți, pentru că te aruncă peisajul afară. La un fotbal bun e nevoie de arbitraj măcar rezonabil.
Iglesias n-a arbitrat pentru Real, așa cum a acuzat Pique. E adevărat, două dintre cele trei penalty-uri au fost pentru catalani, dar și hențul în careu al lui Mascherano a fost imens, măreț, colosal. Iar dacă ar fi tras pentru Real, galicianul n-ar fi dat niciodată acea lovitură liberă din marginea careului, în minutul 90, numai bună pentru stângul lui Messi!
Nu! A fost un arbitraj prost, execrabil, și, din păcate, cauționant pentru omologii români ai lui Iglesias, care sunt astfel încurajați să creadă că sunt mult mai suverani pe teren decât ar trebui să fie.