Cel mai bun meci al lui Andrei Ivan

Atacantul Craiovei a împlinit zilele trecute douăzeci de ani. A tăiat un tort cărat de Nae Ungureanu și a spus că idolul său e Ion Oblemenco

Înainte să zboare spre Malta, Craiova s-a reunit în Polivalenta locală (afară era frig!), a făcut câteva mișcări de încălzire și a sărbătorit ziua de 4 ianuarie, adică aniversarea lui Andrei Ivan. Printre spaliere, saltele și tricouri transpirate s-a strecurat președintele Marcel Popescu, mereu dichisit, îmbrăcat în sacou albastru ultramarin, la două rânduri, bine ras și pomădat, ţanţoș, parcă era la defilare.

În spatele său, la un pas și jumătate, într-o mult mai proletară bluză de trening, călca prozaic, cărând cutia de carton a tortului, Nae Ungureanu. Început vag de burtică, sfârșit indubitabil de chelie. Șaizeci de ani bătuţi pe muchie astă-toamnă, aproape tot atâtea meciuri în echipa naţională (57), peste un deceniu la Craiova, la un moment dat Maxima, o semifinală și o finală de Cupa Campionilor Europeni cu Steaua.

Ca să-ţi care Nae Ungureanu tortul nu e doar marketing. Înseamnă că trebuie să fii cineva, măcar Bertoni. Pentru neofiţi, Daniel Bertoni e un argentinian, fost campion mondial, care pe vremuri juca la Fiorentina. Avându-l adversar direct, Nae a urcat în atac și a șutat tare, cam ciobănește, de la 30 de metri, direct în poarta toscană.

20 de ani. Și câte milioane?
Andrei Ivan a mulţumit, a ascultat tușat “Mulţi ani trăiască!” și a vorbit reporterilor adunaţi ciopor, semn că acţiunea de marketing răsuflase. Fără vorbe mari, la douăzeci de ani, pe Facebook, de cele mai multe ori emoticoanele și inimioarele ţin locul cuvintelor, numărul 9 al Universităţii a mulţumit tuturor, a spus că se simte bine la Craiova, vrea să facă meciuri cât mai bune și să joace cât mai mult în echipa naţională.

Despre plecarea, vehiculată, iată, de aproape doi ani, a pă- rut stânjenit să vorbească. Dacă va fi timpul, dacă va apărea vreo ofertă, în niciun caz în România, ci doar în străinătate, la un club mare. Cu alte cuvinte, când o fi Mihai Rotaru mulţumit.

Iar de aproape doi ani, Rotaru, as al jocului la Bursă, nu e niciodată mulţumit pe de-a-ntregul. Transfermarkt spune că Ivan face 1,5 milioane de euro, dar finanţatorul low-profile lasă senzaţia că fără măcar 3-4 milioane nu se află în aria de acoperire. Are telefonul închis.

Idolul Oblemenco
La sfârșit de tot, când operatorii, mulţumiţi de reușita acţiunii, făcuseră deja cablurile colac, sărbătoritul a spus cea mai mare vorbă a aniversării sale. Se alunecase spre acele întrebări miscelanee, pe care cei de azi le numesc mondene. Probabil că în scurt timp ar fi urmat “blonde sau brunete”, “bere sau vin”, “sos acru sau dulce la pizza” când cineva l-a întrebat cine e idolul lui.

“Ion Oblemenco!”, a venit răspunsul aproape stupefiant. Putea fi Messi, Cristiano Ronaldo, Ibrahimovici sau chiar Dele Alli, starul lui Tottenham, care e aproape leat cu Andrei. Cu toţii sunt tangibili, apar la televizor, poţi să le iei autografe. Pentru cei care nu știu, Ion Oblemenco nu e doar nume de stadion, vechi sau nou. S-a născut cu peste o jumătate de veac înainte de Ivan și a murit, pe banca unei echipe din Maroc, cu un an și jumătate înainte de nașterea lui Andrei.

Apare doar în poze alb-negru, în arhive de ziar și, uneori, în imagini zgâriate pe YouTube, dând goluri și apoi aranjându- și, cu un gest reflex, o șuviţă peste calviţia apărută încă de la tinereţe. Oblemenco e de pe vremea când fotbaliștii nu se tatuau, aveau perciuni, iar când apăreau la televizor, cam o dată pe an, își puneau cămașă albă și se bărbiereau temeinic înainte.

Neolteanul oltean
Ivan nu e oltean, e găzar din Moreni. Nu-i nimic, nici alţii nu s-au născut pe Jii. Lung-tatăl a venit de la Carei, Crișan de la Baia Mare, Donose de la Tecuci, Ștefănescu și Beldeanu din Ilfov, Tilihoi de la Brăila. Cu toţii au fost (Costică, Zoli) sau sunt (cei în viaţă) mai olteni decât oltenii. Și Ivan a devenit oltean. La două- zeci de ani e cel mai vechi jucă- tor al Craiovei, îl idolatrizează pe Oblemenco și-i cară Nae Ungureanu tortul. Nu-i destul?