Numărul 8 s-a născut pe 8
Biografia lui Ilie Balaci e, în general, cunoscută. Dar există și episoade mai puțin știute, care merită să fie spuse în acest moment aniversar
Toate enciclopediile spun că fotbalistul Ilie Balaci s-a născut pe 13 septembrie 1956. Da, dar gimnastul Ilie Balaci s-a născut pe 8 septembrie 1956. Afirmația e adevărată, pentru că pe 8 se năștea, într-adevăr, copilul Ilie, însă ai săi ajungeau să-l înregistreze la Primărie, la Bistreț, abia pe 13. Și e iarăși adevărată pentru că, după ce părinții s-au mutat în Craiova, iar el avea doar câțiva ani, a mers la gimnastică, la Școala Sportivă. Sol, cal cu mânere, bară fixă, inele. Abia după vreo doi ani de tumbe prin sală a ajuns la fotbal.
Paris, Madrid. 6 uneori 11, dar cel mai mult cu 8
A debutat în echipa mare a Craiovei în prima etapă a campionatului 1973-1974, la Petroșani, 1-1 cu Jiul. Nu împlinise 17 ani. Tartorii vestiarului erau legendarii Oblemenco și Deselniciu, naș și fin, ulterior bunii săi prieteni. I-a privit cu curaj, s-a așezat între ei, a jucat de la început cu tupeu și peste o jumătate de an Kovacs îl lua la echipa națională, pentru un amical la Paris. Avea 17 ani și jumătate și intra într-o linie de mijloc alături de Beldeanu și Iordănescu, responsabili cu creația. El era cu acoperirea, cu închiderea, cum s-o fi numit profilul defensiv în acei ani. Numărul 6, în vreme ce Puiu era 8, iar Aurică 10.
Un an mai târziu, la Madrid, în celebrul 1-1 cu Spania, gol Crișan, avea tot numărul 6, iar arbitrul, un olandez, îi atrăgea atenția căpitanului român Lucescu să-l tempereze pe șesar, care intra mult prea bărbătește la Velasquez, Santillana sau Del Bosque. „Înțelegeți-l, domnule, are doar 18 ani”, l-a scuzat nea Mircea.
Cu 6 a jucat puțin, poate doar acele două meciuri. Nu se știe de ce, dar a evitat 10-le. Poate din respect pentru Dobrin și Liță Dumitru, doi dintre idolii săi ceva mai în vârstă, cu care a fost contemporan la echipa națională. Când era Lucescu selecționer, Ilie purta 11, decar fiind Boloni. La Craiova însă a avut mereu 8, decarii fiind ba Beldeanu, ba Donose, ba uneori Irimescu. „Sunt născut pe 8, nu pe 13, de aceea am jucat cu 8. 13 Septembrie e bulevard, între Ghencea și Panduri”.
Mijlocașul care repara mașini
Pe 13 septembrie (ce ironie!) 1978, Craiova pierdea acasă în Cupa Cupelor, 3-4 cu Fortuna Dusseldorf. Balaci rata o mare ocazie, iar Vasile Bulucea, atunci prim-secretar la Dolj, ulterior, după Revoluție, primar al Craiovei în două mandate, arăta ce înseamnă implicarea politicului în fotbal, dispunând ca Ilie, component al echipei naționale, să fie scos din lotul antrenat de Ilie Oană și, fiindcă terminase un liceu cu profil auto, să fie trimis la un atelier de reparații. Vreo două luni n-a făcut niciun antrenament, ci a povestit, cu mâinile pline de vaselină, colegilor mecanici, cum devine chestia cu fotbalul.
Ce fel de fotbalist a fost
Se spune că fotbalistul român cel mai complet ar fi fost Liță Dumitru. E posibil, dar Liță dădea doar cu dreptul. Celebrul gol cu Benfica al lui Ilie, acea magnifică lovitură liberă, a venit din piciorul său stâng. Bătea cornerele cu interiorul, spre interior, de pe stânga cu dreptul și de pe dreapta cu stângul. Golul cu Leeds, de acasă, l-a dat cu capul, din săritură, dintre niște fundași de aproape doi metri, el, care măsoară doar 1,71m. E adevărat, n-avea o rezistență fizică ieșită din comun, dar primii câțiva metri ai sprintului său erau ucigători. Și, deși părea firav, nu se sfia să bage corpul în fața adversarilor, să mai dea din coate și chiar să pună, uneori, ștampila geniului său pe tibiile adverse.
Prin aeroport, cu mâinile în buzunare
În anii ’80, deplasările echipelor de fotbal în străinătate erau un bun prilej de a aproviziona cu produse occidentale o Românie cu granițele închise. Fotbaliștii cărau zeci de aparate video, sute de kilograme de cafea, de perechi de blugi sau de cartușe cu țigări străine. Păreau niște hamali în treninguri, aflați mai mereu la timona unor corăbii de bagaje. Singurul care se plimba cu mâinile în buzunare prin aeroporturi era Ilie Balaci, pe care nu-l interesa acest gen de cărăușie lucrativă. Odată, cineva l-a întrebat de ce nu împinge și el baloți de blugi, ca și ceilalți. „Aurel, tată, aurel!”. Nu era vorba de cei doi Aurel colegi, Țicleanu și Beldeanu. În buzunarele sale se aflau bijuterii din aur, mult mai ușor de cărat decât sacii de cafea.
Fotbalul, poveste de zi și de noapte
Ilie a antrenat Craiova în două rânduri, se știe, fără rezultate deosebite. A stat mulți ani în lumea arabă, a cucerit trofee și a câștigat bani. Mulți bani. Chiar și acum, la șaizeci de ani, trudește în Sudan, nu departe de izvoarele Nilului. De fapt, Sudanul nu e decât un punct pe harta unui fotbal pe care l-a jucat vreo douăzeci de ani, l-a antrenat cam alții douăzeci, dar îl povestește de vreo cincizeci de ani încoace.
Nopțile de povești despre fotbal cu Ilie sunt fascinante. Stă în fața unui pahar cu vin alb (s-a acreditat falsa idee că ar fi băutor, dar la el un pahar cu vin înseamnă trei-patru ore de discuții), umple scrumieră după scrumieră și trece în revistă totul, de la Cernăianu și Oblemenco până la cel mai fraged lot de juniori. Știe tot, de la ce schimbări a făcut Clinceniul în Divizia B până la ce buget va avea Milan după venirea chinezilor. Iar când începe să povestească despre Al Ain, Al Ahli și alte oaze, ai impresia că stai la masă cu Șeherezada.
Generația 56
Craiova Maxima a fost atât de frumoasă și de aureolată poate și pentru că a avut jucători de vârste apropiate. Exceptându-i pe mai vârstnicii Ștefănescu, Beldeanu, Ciupitu sau Donose, sau pe mai tinerii Geolgău, Țicleanu și Irimescu, toți ceilalți erau născuți într-un interval scurt, de doar trei-patru ani. 1956 a dat patru componenți, iar în 1983, în punctul de maxim al Maximei, ei aveau 27 de ani, vârsta ideală. Azi e ziua lui Balaci. Mâine, 9 septembrie, Silviu Lung face și el 60 de ani. Peste o lună vine rândul lui Ungureanu, iar în decembrie, al lui Tilihoi. Niște oameni de șaizeci de ani pe care i-a unit tinerețea, dar care se revăd cu mare drag și acum. Avându-l, bineînțeles, în mijloc pe Ilie Balaci, care povestește. z