Falimentul filosofului clasic german

Ce geniu al tacticii! Ce inspirație divină să-i bagi aripă falsă dreapta pe Bicfalvi și aripă stângă falsă pe Hoban!

Parafraza e după Engels, colegul de barbă și de doctrină al lui Marx, dar ne face bine, ne răcorește. Christoph Daum a vrut să ne facă nemți într-o lună și ceva, n-a reușit și acum ne spune profesoral că trebuie să muncim.

Muncim, dar cum? Mergem în Armenia și în Kazahstan tot cu mijlocașii lui făcuți din fundași sau încercăm să avem și noi un conducător de joc care să dribleze, care să dea o pasă? Încercăm să exploatăm oamenii de viteză și să jucăm pe benzi sau  lăsăm iarba să crească pe marginile terenului, iar noi ne înghesuim pe centru, sărim la cap, dăm coate și lansăm pase lungi, de 50 de metri, la gâtul unui atacant care n-are cum să le controleze?

Dacă Stanciu marca penalty-ul din final, iar cineva avea curajul să ridice aceste probleme, probabil că la Casa Fotbalului ar fi fost catalogat drept omul lui Mircea Sandu. Ni s-ar fi băgat pe gât fraze lâncede milenariste cu predictibilitatea și cu sustenabilitatea, s-ar fi scos în evidență inspirația conducerii FRF de a fi adus un antrenor neamț care să ne creștineze pe noi, papuașii Balcanilor, să ne învețe cum să muncim și cum să nu mai lenevim.

Ce geniu al tacticii! Ce inspirație divină să-i bagi aripă falsă dreapta pe Bicfalvi și aripă stângă falsă pe Hoban! Să-i admiri pe cei doi cum driblează prin alunecare! Să-l pui mijlocaș central pe Săpunaru, a cărui cea mai lungă pasă e de un metru! Plus revelația de a face o echipă cu un singur stângaci, Filip, în  formula de start!

Idei venite din filosofia clasică germană, în care dacă n-ai 1,90 înălțime  sau 45 la picior, trebuie să te lași de fotbal. Ca ratații de Litbarski, Hassler, Thon și alte piticanii care au sfârșit strivite de șenilele Panzerului!

Dar Stanciu a dat peste poartă și nimic din toate laudele care se pregăteau să fie trimise pe adresa doctrinei marelui strateg nu mai e valabil. Fanii necondiționați ai filosofiei clasice germane în fotbalul românesc sunt invitați să constate că primul capitol al operei a fost un faliment total. Autorul pare că nu înțelege ce se întâmplă în jurul lui, că trăiește într-o lume imaginară, în care Bicfalvi e Schweinsteiger, iar Hoban e Khedira.

Să-l lăsăm să-și aplice pe pielea noastră fanteziile fără finalizare și să-l plătim în continuare cât pe Iordănescu și Pițurcă la un loc. Pe cei doi, dacă ne serveau un astfel de joc și un astfel de rezultat în start de preliminarii, îi sfâșiam!