Deșteaptă-te, cecene, și fii român!

Spuneam că e medalia cecenului, dar e în primul rând a lui Pârcălabu.

A cincea medalie românească la Rio e a lui Albert Saritov, dar e, mai ales, a lui Răzvan Pârcălabu. Până alaltăieri, această frază n-avea nicio noimă, ambele personaje necesitând căutări pe Google. Cine e Saritov? Dar Pârcălabu? Consumatorul de sport nu e consumator de lupte, iar cei care au trăit vremurile lui Gheorghe Berceanu sau Ștefan Rusu au o relație destul de rece cu smartphone-ul.

Astăzi, cecenul cu barbă roșcată e pe toate buzele, iar Google ți-l servește, dacă dai „Albert”, înainte de Einstein. Dovadă că s-au uitat oamenii după el, nu glumă.  Româno-cecenul, sau ceceno-românul, a luat medalie la lupte pentru România, ceea ce nu s-a mai întâmplat de aproape un sfert de veac.

Evoluția sa pentru bronzul de la libere, categoria plus 97, s-a suprapus cu superba finală masculină la volei, cu debutul Realului în noua stagiune și cumva cu penalty-ul nedat de Rusandu Astrei la Cluj. Cine să pună telecomanda pe lupte, între atâtea  tentații? Abia apoi, când crowl-urile galbene au început să dea știrea, a început lumea să butoneze, să vadă ce e cu acest Terek Groznîi bărbos aclimatizat în spațiul românesc.

Spuneam că e medalia cecenului, dar e în primul rând a lui Pârcălabu. Președintele luptelor a văzut că fără modele nu poate atrage copiii la un sport ușor desuet, dintr-ale cărui fotografii campionii zâmbesc alb-negru, purtând pantaloni evazați. Draica, Ladislau Șimon, Constantin Alexandru, Martinescu. Sunt oameni ai anilor șaptezeci, optzeci, când încă era interesant să te duci la sală, să te îmbraci în acele dresuri ușor comice și să te iei la trântă liberă sau greco-romană cu unii la fel de ațoși ca tine.

Pârcălabu a adus modele. Acest ruso-cecen de 31 de ani, pe care ni-l prezenta acum câteva săptămâni ca pe o floare rară, poate fi arătat copiilor, poate fi dus în școli, poate fi etalat la televizor, chiar și cu translator. E o mostră că se poate, că nu contează dacă te cheamă Gigel, Vasilică sau Albert Ramazanovici (așa apare în acte proaspătul nostru conațional, cu patronimic cu tot).

Exemplul cel mai grăitor e că toți cei care l-au căutat pe Albert pe Google și l-au urcat în clasament peste Einstein s-au simțit în acele clipe compatrioți cu el. Medalia României e frumoasă și dulce ca un vin bun din Transcaucaz.