Timișoara: eu sunt 14, cu minus 14
În sfârșit, Liga 1 e în efectiv complet! Ultima sosită va avea splendidul rol de a încurca lucrurile
Timișoara nu s-a făcut de râs pe Dinamo. A pierdut decent, ceea ce probabil că își și propusese. Nicio clipă n-a dat iluzia că ar putea ciupi un punct. A părut, pentru Rotariu, Gnohere și ceilalți, un sparring-partner mult mai lipsit de vână decât ar fi fost divizionara secundă din Călărași, cu care Andone se gândise să-și umple week-end-ul vacant.
Un vin prost, cu gust de doagă
Dacă n-ar fi intrat în ecuație falimentul Rapidului, ultima sâmbătă din iulie ar fi trebuit să ne arate un Dinamo-Rapid cu scrâșnete și cu galerii pe garduri. Așa, a fost un parastas de prânz cu veterani pioși făcând pase pe parchet și cu o seară în care giuleștenii și-au plâns defunctul în Groapă, atârnând pânze primite cu solidaritate și compasiune într-un loc în care nu demult li se aducea aminte despre Bug și despre mareșalul Antonescu. În locul mereu savurosului Rapid, prima ligă va avea parte de această fiertură fără gust numită ACS Poli. Care, se știe, nu e Timișoara lui Dan Păltinișan sau Stelică Anghel, fie-le ambilor amintirea mereu vie!, ci o poșircă găsită prin cramele Recașului de primarul Robu și ambalată în eticheta violet care a stat într-o vreme pe același raft cu licori fine precum Celtic sau Atletico Madrid.
Această echipă care nu spune nimănui nimic, care joacă acasă în fața unor tribune pustii, o mie de oameni cel mult, va avea în ediția 2016-2017 un singur scop: acela de a se bucura de niște bani din drepturile TV care nu li s-ar fi cuvenit lor, ci altora. Pentru care n-au muncit ei, ci alții.
Cei care retrogradează fără să pice
La facultățile de altădată exista o categorie aparte de candidați. Cei reușiți fără loc. Cu timișorenii flotanți de Recaș treburile stau exact pe dos. Ei sunt nereușiții cu loc. Picați cu brio în ediția trecută, când au fost de asemenea complet nesărați și s-au remarcat doar prin aspectul că au avut mai mulți antrenori decât spectatori în tribune, acești copii ai nimănui o mai iau o dată de la capăt, pregătindu-se de o nouă retrogradare. Nu e exclus ca peste un an să fie altcineva în faliment, iar ei să mai scape o dată. Se continuă într-un fel tradiția de luptă a Ceahlăului de la sfârșitul deceniului trecut, când ba Delta Tulcea n-avea stadionul omologat, ba cine știe ce altceva se întâmpla, că echipa lui Pinalty, mereu prima sub linie, părea sortită veșniciei în prima ligă.
Nici Mourinho nu-i salva!
După ce că ești insipid, incolor, inodor, după ce că nu-i mai ai pe Zicu sau pe Popeștii plecați la Steaua, mai pleci și cu minus 14 (paisprezece, patrusprezece) puncte de penalitate. Poate să te antreneze nu simpaticul Ionuț Popa (drăguță poanta cu pregătirea centralizată desfășurată în centrul orașului!), ci Mourinho, Guardiola și Conte deodată, la cifrele astea n-ai nicio șansă. Dar domnul Robu, primarul coafat vintage, a fost atât de patetic în comunicatele sale încât bastardul municipal a îmbrăcat din nou haina repetenției, zburdând pe gazoanele primei ligi într-un mod total contraproductiv sănătății unui campionat și-așa plăpând și nevaloros.
Sigur că strict pentru cei de la ACS încă un campionat de Divizia A și încă un teanc de bani din drepturile TV sunt apă vie. În rest, li se cam rupe fix în minus cât au. Adică-n paișpe.