Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Șumudică sau la ce e bună lacrima

Ea poate deveni însă armă ascuțită în mâinile celor care nu-l înghit sub nicio formă pe Șumi. Da, există destui oameni cărora nu atât un astfel de tip, cât mai ales un astfel de antrenor le pică greu la stomac. […]

...

Vii la Real?

L-au văzut pe viu, din tribuna de la „Bernabeu”, vreo douăzeci de mii de români. În tot Madridul se vorbea românește. La Sol, în Plaza Mayor, în parc, la Retiro, la Atocha, gara inundată de vegetație, unde uneori se expun […]

...

De fapt, lumina cui s-a stins?

La Dinamo-Steaua au fost cam 22.000 de spectatori. Cumulate, amenzile fac 25.000 de lei. Adică aproximativ un leu de persoană. Chiar dacă per spectator costă un leu, zău, par niște sancțiuni de doi lei. Un fel de aflare în treabă. […]

...

Andone să deie o lecție

Ironizat pentru conjunctivul de Hunedoara, Ando s-a dus înainte de meci la banca Stelei, a dat la o parte Gramatica Academiei dintre gecile groase de trening și l-a îmbrățișat pe Meme. Să deie în loc de să dea, să ieie […]

...

Lovin și Bastian, fețele umilinței

Nici în seamă, nici în teren. Nu-i nimic, poate data viitoare. Pentru cine nu știe, duminică Bastian a fost în premieră rezervă la United. În etapa a treisprezecea. Și a declarat public că se bucură că în sfârșit Mou s-a […]

...

Johan, prin Rep și Kovacs

2008, Amsterdam, Hotel Victoria, lângă gară. Johnny Rep are, avea atunci, 56 de ani.

Permalink to Johan, prin Rep și Kovacs
vineri, 25 martie 2016, 9:28

Înalt, semeț, dar extrem de sangvin în obraji. Semn că fostului mare atacant al lui Ajax, Saint-Etienne și Bastia i-au plăcut nu doar golurile, ci și lichidele…

Cu Johnny Rep trebuia să se înfiripe un interviu despre fotbalul românesc și cel olandez, urma România-Olanda în grupa de la Euro 2008. S-a înfiripat și nu prea. A fost politicos, dar la trei fraze odată aducea vorba despre Stefan Kovacs, care l-a aruncat în fotbalul mare, și despre Cruyff, despre care, dacă ai jucat alături de el, n-ai cum să nu vorbești.

De fapt, Johnny Rep vorbea despre Cruyff și Kovacs deodată. Ca despre doi zei, legați de pământ prin același viciu. Ambii fumau enorm. În ochii lui Rep, care nu pusese niciodată țigara în gură, asta era aproape de neiertat. Mai ales că și celălalt antrenor decisiv al carierei sale, Ernst Happel, „suda” trei pachete pe zi.

Rep a povestit cât de mare antrenor a fost Kovacs tot printr-o întâmplare cu Cruyff. La începutul anilor șaptezeci, Ajaxul se întorcea dintr-o deplasare în Germania Democrată. Cu trenul, la vagon de dormit. Târziu în noapte, cineva a bătut în ușa lui Kovacs, șoptindu-i la ureche (mereu, în toate echipele, serviciile secrete au funcționat!) că în cușeta lui Cruyff e chef mare. În pijama și papuci, nea Piști s-a dus acolo. Într-adevăr, mai mulți jucători fumau și beau tării, iar patru dintre ei, cu Cruyff în frunte, încinseseră un poker.

Kovacs n-a urlat, n-a dat amenzi, n-a trimis pe nimeni la echipa a doua. A cerut un pahar, o țigară, pe ale sale și le uitase în compartiment, și cinci cărți. Rep, fiind cel mai tânăr, s-a ridicat și i-a lăsat maestrului locul la masa de joc, de fapt, pe o latură a valizei pe care stăteau damele și așii. În câteva minute, Cruyff și ceilalți doi companioni erau ușurați de câteva sute de dolari, Kovacs era coseur, își petrecuse o parte a tinereții la Monte Carlo. „Luați-o ca pe o amendă, băieți, și altă dată când mai aveți chef să pierdeți niște bani, chemați-mă și rezolvăm imediat”, le-a zis, iar Cruyff a făcut ochii mari. Din acel moment, între cei doi s-a sudat o punte sufletească. Era totuși vorba despre cel mai bun jucător al Europei și un antrenor venit de undeva din Est, direct la câștigătoarea Cupei Campionilor.

Kovacs e îngropat într-un cimitir din coasta Feleacului, Cruyff și-a găsit sfârșitul la Barcelona. Primul a dus-o 74 de ani, al doilea aproape 69. Au ars la fel, ca scrumul dintre degetele lor la fel de îngălbenite. Erau la fel, fumau la fel.

Comentarii (8)Adaugă comentariu

brod (19 comentarii)  •  25 martie 2016, 9:37

da... două mari valori sportive și umane. Dumnezeu să-i odihnească!

spinoza (6 comentarii)  •  25 martie 2016, 12:02

Foarte frumos d-le Alin! Respect pentru eroii din articol si pentru cine l-a scris!

Manea Catalin (1 comentarii)  •  25 martie 2016, 14:25

Johan Cruyff - cel mai mare artsit care a coborit pe terenurile de fotbal... Se formeaza o echipa redutabila pe tarimul celalalt...

nini (1 comentarii)  •  25 martie 2016, 14:39

In sfarsit Aline, ne arati ceva din fibra ta de jurnalist talentat. Pacat ca nu ne delectezi mai des cu sclipirile tale... Mult succes de aici incolo!

andrei (20 comentarii)  •  25 martie 2016, 15:13

Tocmai am urmarit pe Eurosport documentarul inchinat lui Cruyff facut pe timpul cand acesta traia, jumatate din film este interviul cu marele fotbalist, care a spus ca motivul plecarii sale de la Ajax la Barcelona din 1973 a fost lipsa de organizare aratata de conducatori, antrenor si jucatori. Antrenorul era Kovacs. Nedumerirea e ca a plecat acolo unde era mare orgamizare si n-a avut nicio performanta europeana cu catalanii iar cu ~dezorganizatii~ aia de la Ajax a luat trei CCE consecutive...

marian0904 (8 comentarii)  •  25 martie 2016, 18:50

Bravo Alin! Ai prins 2 mari oameni (disparuti dintre noi) intr-un articol. Baietilor de la Ajax le-a prins bine lectia de poker/viata primita de la nea Pisti.

alex (3 comentarii)  •  25 martie 2016, 23:33

Un articol frumos, despre cel mai mare fotbalist european. Despre un deschizator de drumuri in fotbal...

vasco (53 comentarii)  •  26 martie 2016, 7:46

Frumos!