Tamaș, când aude ceasul
În mod normal, când joci cu Tamaș în flanc, îți propui să anulezi aripa adversă - De Amorim n-a existat-, dar ești conștient că de acolo, din dreapta, n-o să ai cine știe ce centrări sau alte ajutoare ofensive.
Pe 4 februarie, când s-a hotărât să revină la Steaua, scriam despre Gabi Tamaș că dacă aude ceasul deșteptător și consumă anumite lichide în cantități moderate, poate fi o soluție nu doar pentru Reghecampf, ci și pentru Iordănescu. După ce în meciul cu Voluntari a tropăit pe lângă Kone fără să-l atace și să-l dea jos, chiar cu prețul eliminării, am avut impresia că stadionul Dinamo, cel pe care s-a petrecut eroarea, începe să semene cu scara de bloc din apropiere, știm doar că acele aventuri de neuitat au avut loc pe Bulevardul Iancu de Hunedoara, adică de partea cealaltă a Spitalului de Urgență, via Perla.
Meciul cu Astra confirmă povestea cu ceasul deșteptător. Când îl aude, Gabi Tamaș poate fi cel mai valoros fundaș din fotbalul românesc, cu tot respectul față de aroma anglo-italiană a lui Chiricheș, și chiar față de numărul selecțiilor „centurionului” Raț. Dincolo de cifre și de rapoarte tehnice, Gabi pare „cel mai fotbalist”, așa cum se spune în peluza cu semințe, mai directă și mai explicită decât aerul doct al analizelor tv.
Cu Astra, Reghecampf avea trei opțiuni pentru partea dreaptă a apărării. Nou-adusul și prețuitul Gabi Enache, eternul Râpă și intratul în dizgrație Papp. L-a dus pe Enache mai sus și a ales-o pe a patra, Tamaș, motivând, tot pe înțelesul peluzei, că dintre toți Gabi se înfige cel mai bine în lutul terenului.
În mod normal, când joci cu Tamaș în flanc, îți propui să anulezi aripa adversă – De Amorim n-a existat-, dar ești conștient că de acolo, din dreapta, n-o să ai cine știe ce centrări sau alte ajutoare ofensive. Sau, dacă le ai, ele nu vin de la fundaș. Ce poți să speri e să câștigi câţiva centimetri la talie și, poate, să te ajute cu vreo lovitură de cap spre poarta adversă.
Priviți nu doar nota lui Tamaș din Gazetă, 8, ci și golul doi, acolo unde Gabi simte cu nasul de fotbalist trecut prin multe că lucrul cel mai bun pe care-l poate face este să așeze inteligent mingea pe dreptul lui Stanciu. Ajunge și asta, aproape că nu mai contează că, deși mai interacționează uneori cu câte-o halbă gulerată, Tamaș e construit din altfel de fibră, nu face ruptură la primul sprint sau la primul șut la poartă. Și probabil că nici n-are în agendă numărul cu prefix de Belgrad al doamnei Marijana.