Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Dinamo Zagreb combate „teoria figurii frumoase”

La lista deja lungă a glumelor pe seama lui The Special One mai putem adăuga una: între Tottenham și CFR Cluj nu e mare diferență, de vreme ce ambele au fost eliminate de Dinamo Zagreb dincolo de timpul regulamentar de […]

...

Mirel Rădoi. Virusul și selecția

Un pachet de trei meciuri ale echipei naționale cu selecționerul în izolare e ca o nuntă la care mirele și mireasa, sau măcar unul dintre ei, nu pot participa. Din păcate, pe titularul băncii tehnice a echipei l-a lovit virusul […]

...

Piedici în calea Oștirii

A sosit sâmbăta Meciului Secolului. Nu Fischer-Spaski la Reykjavik, nu Cassius Clay-Foreman la Kinshasa lui Mobutu, nici vreun Borg-McEnroe, cinci ceasuri la Wimbledon.

Acelea au fost ale secolului trecut. Ale mileniului trecut, mai precis, o perioadă a sportului și a […]

...

Gueye nu trebuia să fie subiect de prima pagină!

Nu putea fi în altă parte decât la Dinamo și nu putea fi altcineva decât Magaye Gueye. Așa cum în criminalistică există acele profiluri lombrosiene (de la medicul italian Lombroso), care indică posibilul făptaș după fizionomie și comportament, așa și […]

...

Mario, talibanul emoției

I se spune Mario, dar de fapt îl cheamă Marius Nicolae. Acel Mario italienizat e util mai ales pentru eliminarea confuziilor, pentru că îl desparte o singură vocală, „o” în loc de „u”, de un fost mare fotbalist, Marius Niculae. […]

...

La preluare

Când unii sunt alții și alții sunt unii

Permalink to La preluare
marți, 23 februarie 2016, 9:01

În podul afumat și încins al Palatului Universul duminicile de preluare de la începutul anilor ’90 aveau miros de cafea, țigări și plumb. La etajul 1 al clădirii de pe Brezoianu era tipografia, sus, la ultimul nivel, hala „proletariatului” de la Sportul românesc, un ziar care încerca să spargă stereotipul presei de sport, ținută aproape jumătate de veac sub ochiul vigilent al politicii comuniste.

Ce însemna „la preluare”? Însemna că după trei-patru duminici de plimbări reportericești pe stadioane, trebuia să stai în redacție, să preiei cronicile colegilor. Nu era o pedeapsă, ci o rotație. Pianul se căra pe rând, de către toată lumea. Se dicta la telefon, se urla, se silabisea, se bătea la mașină, totul contratimp, pentru că altfel se pierdeau trenurile, iar tirajul depășea lejer suta de mii de exemplare. Această frenezie duminicală a dat naștere unor episoade cu totul amuzante.

În presa de sport își făcuseră apariția și domnișoarele. Una dintre acestea a adus cronica din Regie, apoi a plecat acasă. Am citit-o și am constatat că la „Fotbal minut cu minut”, emisiunea de etapă cu 5 milioane de ascultători, aflasem cu totul altceva. La radio Sportul Studențesc pierduse cu 1-0, în cronica de pe birou câștigase cu același scor. Colega-cronicar n-avea telefon acasă, mobile nu existau, nici Facebook, nici WhatsApp. Singura soluție era cineva care fusese la meci, iar în Regie nu se prea înghesuia multă lume.

Am luat legătura cu comentatorul radio, om cu zeci de ani de meserie. A confirmat ce relatase în direct, Sportul luase bătaie acasă. „Știi, au jucat cu U Cluj, care are tricouri tot alb-negre, iar Sportul a trebuit să schimbe în roșu!”. Așa e, pe vremea aceea gazdele schimbau tricourile, nu oaspeții, iar colega-cronicar crezuse tot timpul că unii sunt alții, iar alții sunt unii!!!

Altădată am avut noroc, că meciul fusese televizat. Titlul cronicii, se juca la Craiova, era „Golul lui Eol!”, însă Eol nu figura în niciuna dintre distribuții. Dar ne-am sesizat imediat, toată echipa de preluare, că era vorba de golul marcat direct din corner de Ovidiu Stângă, ce-i drept, cu ajutorul vântului, adică al zeului Eol. Cronicarul era literat, de formație umanistă și imaginația sa găsea marcatori chiar și dinafara casetelor tehnice!

* Acest text a apărut în Gazeta Sporturilor, la rubrica “Fente”, alimentată cu amintiri haioase ale jurnaliștilor

Comentarii (3)Adaugă comentariu

gabriel (2 comentarii)  •  23 februarie 2016, 10:00

mishtoace treburi! dar era presa adevarata, nu ca astazi!

Maxentiu (42 comentarii)  •  23 februarie 2016, 12:30

Bravo, cea mai savuroasa dintre "Fentele" publicate pina acum de Gazeta.

Ovidiu M (1 comentarii)  •  23 februarie 2016, 17:30

Domnule Alin Buzărin,ne puteţi spune,vă rog,ce fel de echipă a învins aseara echipa FC Voluntari si daca jucători de la FC Voluntari pot să îşi treaca in CV o victorie în faţa lor?

Comentează