La preluare
Când unii sunt alții și alții sunt unii
În podul afumat și încins al Palatului Universul duminicile de preluare de la începutul anilor ’90 aveau miros de cafea, țigări și plumb. La etajul 1 al clădirii de pe Brezoianu era tipografia, sus, la ultimul nivel, hala „proletariatului” de la Sportul românesc, un ziar care încerca să spargă stereotipul presei de sport, ținută aproape jumătate de veac sub ochiul vigilent al politicii comuniste.
Ce însemna „la preluare”? Însemna că după trei-patru duminici de plimbări reportericești pe stadioane, trebuia să stai în redacție, să preiei cronicile colegilor. Nu era o pedeapsă, ci o rotație. Pianul se căra pe rând, de către toată lumea. Se dicta la telefon, se urla, se silabisea, se bătea la mașină, totul contratimp, pentru că altfel se pierdeau trenurile, iar tirajul depășea lejer suta de mii de exemplare. Această frenezie duminicală a dat naștere unor episoade cu totul amuzante.
În presa de sport își făcuseră apariția și domnișoarele. Una dintre acestea a adus cronica din Regie, apoi a plecat acasă. Am citit-o și am constatat că la „Fotbal minut cu minut”, emisiunea de etapă cu 5 milioane de ascultători, aflasem cu totul altceva. La radio Sportul Studențesc pierduse cu 1-0, în cronica de pe birou câștigase cu același scor. Colega-cronicar n-avea telefon acasă, mobile nu existau, nici Facebook, nici WhatsApp. Singura soluție era cineva care fusese la meci, iar în Regie nu se prea înghesuia multă lume.
Am luat legătura cu comentatorul radio, om cu zeci de ani de meserie. A confirmat ce relatase în direct, Sportul luase bătaie acasă. „Știi, au jucat cu U Cluj, care are tricouri tot alb-negre, iar Sportul a trebuit să schimbe în roșu!”. Așa e, pe vremea aceea gazdele schimbau tricourile, nu oaspeții, iar colega-cronicar crezuse tot timpul că unii sunt alții, iar alții sunt unii!!!
Altădată am avut noroc, că meciul fusese televizat. Titlul cronicii, se juca la Craiova, era „Golul lui Eol!”, însă Eol nu figura în niciuna dintre distribuții. Dar ne-am sesizat imediat, toată echipa de preluare, că era vorba de golul marcat direct din corner de Ovidiu Stângă, ce-i drept, cu ajutorul vântului, adică al zeului Eol. Cronicarul era literat, de formație umanistă și imaginația sa găsea marcatori chiar și dinafara casetelor tehnice!
* Acest text a apărut în Gazeta Sporturilor, la rubrica “Fente”, alimentată cu amintiri haioase ale jurnaliștilor