Sub sărutul generalilor

Epoleții s-au implicat intens în sport. Uneori, chiar amuzant

„M-a ajutat generalul cutare. A intervenit pentru mine tov. gen. Ion Coman sau tov. gen Constantin Olteanu”, povestesc astăzi foștii mari sportivi. Erau anii optzeci și generalii dețineau puterea supremă în sportul românesc. Nu doar la Steaua și Dinamo, cluburi militarizate, ci în întreg sportul. În general (grad militar sau termen de comparație!!!!!).

Generalul Dragnea conducea CNEFS-ul, Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport, generalul Stan era omul de decizie la FRF, deși federația avea președinte, vicepreședinte și tot ce-i trebuia. Oameni cu abilitatea de a se strecura pe sub pielea Partidului Unic, generalii anilor șaptezeci-optzeci erau atotputernici, iar antrenorii, oficialii și chiar sportivii, cînd îi întâlneau, luau poziția de drepți.

Deși influenți și decisivi, acești ofițeri (nu toți!) erau de cele mai multe ori parașutați în sport, neînțelegându-i nici spiritul, nici mecanismele de funcționare.

De pildă, înaintea plecării la o competiție importantă de canotaj, unui general care se ocupa de acel domeniu i s-au prezentat listele cu sportivii care urmau să facă deplasarea. Când a ajuns la echipajul bărcii de 8 plus 1, tov. general a tăiat „plus 1” de pe listă, neștiind că acesta era cârmaciul și opinând, probabil, că erau suficienți ceilalți 8.

Altădată, după o victorie a echipei naționale de volei cu 3-0, alt general s-a arătat nemulțumit că scorul n-a fost mai mare. Sau, generalul care fusese detașat de la tancuri la baschet, făcând cunoștință cu băieții de la lot, a întrebat candid care dintre ei e portarul.

Dacă numele acestor generali a rămas necunoscut viitorimii, generalul Stan a rămas clar precizat ca autorul unui episod memorabil. Echipa națională, antrenată de Mircea Lucescu, luptând pentru calificarea la Euro ’84, învinsese greu într-un meci cu Cipru. 1-0 pentru noi, gol Boloni cu capul. Jurnaliștii prezenți atunci pe pământul Afroditei au scris imediat după Revoluție despre un episod care ilustrează priceperea acestor ofițeri de rang înalt. Bucuros nevoie mare, temutul general Stan a dat buzna spre cabine și s-a repezit la un tip care purta tricoul României cu nr. 10. L-a luat de gât, l-a pupat, l-a îmbrățișat cu foc. Tipul, brunet, pricăjit, măsliniu, nu înțelegea ce se petrece, ce-l apucase pe militarul român așa mare dragoste de el.

În cîteva secunde misterul s-a dezlegat. Tov. general își notase meticulos marcatorul, Boloni, numărul acestuia, 10, dar schimbul de tricouri, petrecut pe teren în timp ce influentul personaj cobora scările spre vestiare, i-a jucat o festă. Între timp, echipamentul galben al blondului Boloni intrase în posesia unui cipriot dăruit de la natură cu mult mai mult pigment!!!