Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Bătrâna Doamnă și copiii Snagovului

Se iese greu din București după-amiaza, în timpul săptămânii. Dar merită efortul. Stadionul din Snagov, de fapt din Ghermănești, e la poale de pădure și ajungând la el simți că stratul de ozon de deasupra e inutil. Ozonul e la […]

...

Omrani intră în istoria fotbalului

Să ne întoarcem la derby-ul de la Cluj și să încercăm să-l vedem și de dincolo de declarațiile patronului fecesebist despre fumatul lui Florinel Coman. Pentru că în Gruia s-a petrecut una dintre fazele memorabile ale istoriei fotbalulu, iar despre […]

...

CFR în feudalism

Derbyul prinde FCSB-ul într-un moment prost (fără Pintilii, cu mulți jucători veniți obosiți de la echipele naționale) și CFR-ul într-un moment și mai prost. Cu rănile post-Dudelange încă necicatrizate, cu Toni Conceicao mergând pe sârmă de la un meci la […]

...

Generația U21 trebuie să fie bună până la U30!

Ne vom califica. Îi vom felicita, îi vom premia pe băieții lui Isăilă&Rădoi, nu e exclus chiar ca, în anchetele care se apropie, fotbalistul anului 2018 să iasă unul dintre cei de la U21. Vara viitoare vor merge la turneul […]

...

Olympiastadion, muzeul cu gazon perfect

O Olimpiadă (1972), un Mondial de fotbal cu finală cu tot (1974), un European, tot de fotbal (1988), cu finala Olanda-URSS în care Van Basten a marcat golul acela fabulos la poarta din stânga, cum privești de la tribuna oficială. […]

...

Echipele și certitudinile lui Mutu

Acum vreo zece zile, Mutu se însura a treia oară, pe o plajă mîngîiată de soare din Cuba. De-atunci încoace se tot transferă, și a izbutit să parafeze cu ASA într-o seară în care viscolul se transformă în ger, iar el încearcă să se transforme dintr-un globbe-trotter răzvrătit într-un om pentru Euro 2016.

Permalink to Echipele și certitudinile lui Mutu
duminică, 17 ianuarie 2016, 9:55

Un Euro mai mult pentru el decît pentru România. Care s-a calificat la Paris fără el și căreia îi e greu, aproape neverosimil să-l includă în planuri.

„Becali e fraier dacă nu-l ia și pe Adi”, ne anunță Mitică Dragomir, adăugînd că „Steaua i-ar sparge pe toți cu Marica și cu Mutu”.

O fi Becali în multe alte feluri, dar fraier sigur nu e. Dacă a negociat o lună cu Marica, probabil cu Mutu ar negocia doi ani. iar Adi are deja 37, așa că nu prea mai e timp de pierdut. Și, în plus, Steaua l-a luat deja pe Bawab, decarul cu numărul 20 de care avea atîta nevoie.

Nu demult, Mutu era cît pe ce să meargă la Pandurii, dar Edi Iordănescu a risipit urgent aromele zvonului. Sindicatele miniere au cu totul alte priorități și nu-și pot permite acest lux. Corect, luxul a fost mereu al „burghejilor” și n-a făcut niciodată casă bună cu proletariatul și cu mișcarea muncitorească.
Apoi, la doar cîteva zile, Adi fusese mutat de zvonuri ceva mai în jos pe Jiu, la Craiova. Ar fi fost altă absurditate, o echipă care-și dă afară portarul esențial în 20 de etape fără înfrîngere, că nu mai poate să-l plătească, să angajeze un superstar aflat la asfințit. Într-un interviu pe sticlă de zilele trecute, Cîrțu a zîmbit amar, dar semnificativ, cînd a fost întrebat de o posibilă aducere a lui Mutu la echipa care și pe el l-a mătrășit tot plecînd de la ideea costurilor prea mari.

În fine, au mai trecut cîteva zeci de ore și cu puțin înainte de declanșarea codului portocaliu liniștea dinaintea viscolului a fost spartă de ideea că Mutu va juca în liga a doua, la Rapid. Pe 4.000 de euro pe lună și pe 60.000 primă de promovare. O promovare pe care, la ce nivel e în liga a doua, Rapidului îi va fi foarte greu s-o rateze, așa că acei 60.000 de euro ar fi un bilet de favoare din partea unui club care nu și-a plătit angajații de o jumătate de an. Și, în plus, Rapidul, în era Moraru, funcționează doar pe apă plată, lichid complet neinteresant în ierarhia valorilor lui Adi.

Și a apărut, pe neașteptate, varianta de viscol,Tîrgu Mureș. Dacă nu era ASA, oricum, mai rămîneau Petrolul, Botoșani, Astra. De ce nu Dinamo? Sau poate chiar Chiajna. Sau, cine știe, Voluntari…
Singura certitudine, singura echipă la care Mutu a jucat cu adevărat în ultima vreme, a fost un restaurant de pe „Icoanei”, unde n-a plătit o notă de aproape trei salarii minime pe economie, iar ospătarii au declanșat butonul de panică. Patronul a asigurat public, nu e nici o problemă, „domnul Adrian achită mereu a doua zi, prin virament!”. Nici o rangă, nici un prosop în care să fie învelită, furtună într-un pahar, sau în mai multe, cu… ce-o fi fost.

Aaaa, să nu uităm. Printre atîtea supoziții, și-a mai făcut loc încă o certitudine. Mutu a fost zilele trecute pe la Federație să vadă cum se poate face antrenor. La 37 de ani, parcă e mai potrivit așa, decît să visezi la Euro și la o echipă națională în care n-ai mai jucat de doi ani!

Comentarii (3)Adaugă comentariu

Danezu (40 comentarii)  •  18 ianuarie 2016, 16:30

Foarte corect . Cred ca-l f..e N’Doye .

barbu brailoiu (13 comentarii)  •  19 ianuarie 2016, 16:14

în orice caz, la tupeul lui, ceilalți îl vor pune pe alergătură, dacă vrea să primească mingea. alergătură – nu către prima cârciumă!

der_grosse (6 comentarii)  •  20 ianuarie 2016, 14:13

astept cu interes prima bataie in discoteca cu ungurii la ale caror gagici se va da. o sa joace cu ochelari de soare…

Comentează