Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Revoluționarii de la televizor

Ne-a spus-o, complet stăpân pe afirmațiile sale, Mircea Sandu. Aha! Acum am priceput! De-aia a ieșit Tătărușanu aiurea din poartă și de-aia s-a băgat Chiricheș sub minge, că s-a schimbat doctorul. Ce nu vă e clar? 1992, 2002, 2004, 2006, […]

...

Feroe și Albania, ce piscuri înalte!

Imaginați-vă că țintarul grupei noastre ar fi arătat altfel. Că în primul meci am fi întâlnit Albania și că, în ciuda unui joc bun, eminamente ofensiv, cu Stanciu și Sânmărtean dispeceri inventivi în spatele rafinatului Alibec, am fi obținut doar […]

...

Fotbalul Italiei și fotbalul în general

Probabil că și peste treizeci de ani, Barzagli, Bonucci și Chiellini îl vor avea în spate tot pe Gigi Buffon. Se vor plimba împreună în parc, pensionari, nu vor lăsa spații între ei și-l vor avea în fața lor de […]

...

Ce gust a avut, de fapt, eșecul cu Franța?

Să fim sinceri, cel mai rău ne-am temut că vom arăta urât pe Stade de France. Că vom sta enervant de mult în treimea proprie, că vom bubui mingile la întâmplare, că ne vom tăvăli pe gazon, vom trage de […]

...

Opt ani și cam aceeași Românie. Dar altă Franță

A fost România-Franța, tot primul meci al grupei. Nu era 10 iunie, ci 9. Anul 2008. Pe Letzigrund din Zurich era soare, asfințind în tricourile galbene a peste 5.000 de români care populau tribuna a doua. Aerul era curat, mult […]

...

Echipele și certitudinile lui Mutu

Acum vreo zece zile, Mutu se însura a treia oară, pe o plajă mîngîiată de soare din Cuba. De-atunci încoace se tot transferă, și a izbutit să parafeze cu ASA într-o seară în care viscolul se transformă în ger, iar el încearcă să se transforme dintr-un globbe-trotter răzvrătit într-un om pentru Euro 2016.

Permalink to Echipele și certitudinile lui Mutu
duminică, 17 ianuarie 2016, 9:55

Un Euro mai mult pentru el decît pentru România. Care s-a calificat la Paris fără el și căreia îi e greu, aproape neverosimil să-l includă în planuri.

„Becali e fraier dacă nu-l ia și pe Adi”, ne anunță Mitică Dragomir, adăugînd că „Steaua i-ar sparge pe toți cu Marica și cu Mutu”.

O fi Becali în multe alte feluri, dar fraier sigur nu e. Dacă a negociat o lună cu Marica, probabil cu Mutu ar negocia doi ani. iar Adi are deja 37, așa că nu prea mai e timp de pierdut. Și, în plus, Steaua l-a luat deja pe Bawab, decarul cu numărul 20 de care avea atîta nevoie.

Nu demult, Mutu era cît pe ce să meargă la Pandurii, dar Edi Iordănescu a risipit urgent aromele zvonului. Sindicatele miniere au cu totul alte priorități și nu-și pot permite acest lux. Corect, luxul a fost mereu al „burghejilor” și n-a făcut niciodată casă bună cu proletariatul și cu mișcarea muncitorească.
Apoi, la doar cîteva zile, Adi fusese mutat de zvonuri ceva mai în jos pe Jiu, la Craiova. Ar fi fost altă absurditate, o echipă care-și dă afară portarul esențial în 20 de etape fără înfrîngere, că nu mai poate să-l plătească, să angajeze un superstar aflat la asfințit. Într-un interviu pe sticlă de zilele trecute, Cîrțu a zîmbit amar, dar semnificativ, cînd a fost întrebat de o posibilă aducere a lui Mutu la echipa care și pe el l-a mătrășit tot plecînd de la ideea costurilor prea mari.

În fine, au mai trecut cîteva zeci de ore și cu puțin înainte de declanșarea codului portocaliu liniștea dinaintea viscolului a fost spartă de ideea că Mutu va juca în liga a doua, la Rapid. Pe 4.000 de euro pe lună și pe 60.000 primă de promovare. O promovare pe care, la ce nivel e în liga a doua, Rapidului îi va fi foarte greu s-o rateze, așa că acei 60.000 de euro ar fi un bilet de favoare din partea unui club care nu și-a plătit angajații de o jumătate de an. Și, în plus, Rapidul, în era Moraru, funcționează doar pe apă plată, lichid complet neinteresant în ierarhia valorilor lui Adi.

Și a apărut, pe neașteptate, varianta de viscol,Tîrgu Mureș. Dacă nu era ASA, oricum, mai rămîneau Petrolul, Botoșani, Astra. De ce nu Dinamo? Sau poate chiar Chiajna. Sau, cine știe, Voluntari…
Singura certitudine, singura echipă la care Mutu a jucat cu adevărat în ultima vreme, a fost un restaurant de pe „Icoanei”, unde n-a plătit o notă de aproape trei salarii minime pe economie, iar ospătarii au declanșat butonul de panică. Patronul a asigurat public, nu e nici o problemă, „domnul Adrian achită mereu a doua zi, prin virament!”. Nici o rangă, nici un prosop în care să fie învelită, furtună într-un pahar, sau în mai multe, cu… ce-o fi fost.

Aaaa, să nu uităm. Printre atîtea supoziții, și-a mai făcut loc încă o certitudine. Mutu a fost zilele trecute pe la Federație să vadă cum se poate face antrenor. La 37 de ani, parcă e mai potrivit așa, decît să visezi la Euro și la o echipă națională în care n-ai mai jucat de doi ani!

Comentarii (3)Adaugă comentariu

Danezu (31 comentarii)  •  18 ianuarie 2016, 16:30

Foarte corect . Cred ca-l f..e N’Doye .

barbu brailoiu (11 comentarii)  •  19 ianuarie 2016, 16:14

în orice caz, la tupeul lui, ceilalți îl vor pune pe alergătură, dacă vrea să primească mingea. alergătură – nu către prima cârciumă!

der_grosse (6 comentarii)  •  20 ianuarie 2016, 14:13

astept cu interes prima bataie in discoteca cu ungurii la ale caror gagici se va da. o sa joace cu ochelari de soare…