Craiova redevine CSU

I s-a spus "Craiova", fără să i se zică aproape niciodată Universitatea, abia după ce au venit Cârțu și Săndoi și nu s-a pierdut nici un meci timp de 20 de etape.

La început, cînd i s-a spus CSU și viețuia în paralel, în același oraș și în aceeași divizie secundă cu FCU, oltenii au botezat-o peiorativ „CraiOlguța” sau „Clona”, pentru a o atribui definitiv Primăriei și pentru a-i ilustra filiația falsă, zămislirea în laborator. CSU era varianta academică, oficială, poreclele însă s-au rostit chiar și după ce FCU s-a mistuit de sărăcie, rămînînd în sertarele mereu pline de recursuri și de contestări ale lui Adrian Mititelu.

I s-a spus „Craiova”, fără să i se zică aproape niciodată Universitatea, abia după ce au venit Cârțu și Săndoi și nu s-a pierdut nici un meci timp de 20 de etape. Atunci a început, de fapt, fotbalul din Craiova să existe din nou, prin cei doi antrenori eminamente olteni, prin munca și prin rezultatele lor.
Treaba a început să se strice atunci cînd s-au găsit oameni care au pretins că sînt mai pricepuți la fotbal decît Cârțu și Săndoi. Cînd au început să se facă transferuri peste capul lor, să se ia decizii unilaterale și să li se poarte în mod organizat sîmbetele. Concomitent, rolul celorlalți olteni „Maximi” de prin preajmă, Geolgău, Ungureanu, Negrilă sau Tilihoi, a fost redus ca întindere, fostele glorii fiind puse să joace partituri de figuranți, transportatori de tavă.

În acest moment, Mihai Rotaru, extrem de scump la vorbă în vremurile bune, iese surprinzător de des la rampă și spune mereu că situația e sigură. Situația cui? A unui fond de investiții, a unei companii multinaționale echipate în alb-albastru, a unei societăți comerciale cu punctul de lucru în Parcul Romanescu. Dar nu a unei echipe de fotbal al cărei principal scop trebuia să fie, dincolo de play-off-uri sau play-out-uri, cîștigarea unui număr cît mai mare de suporteri. Prin eliminarea lui Cârțu, prin înlocuirea iminentă a lui Săndoi cu docilul Mogoșanu, acest obiectiv a fost în întregime ratat!

Sigur că există variante de fugă, precum acest subit și surprinzător interes al Barcelonei pentru Andrei Ivan. Scoasă din joben la momentul potrivit, strecurată în presa catalană, informația e rentabilă doar dacă Ivan va ajunge sub comanda lui Luis Enrique, ceea ce e complet neverosimil, sau măcar dacă va fi împrumutat de Barca pe undeva prin Primera.

Dacă Ivan, aflat în atenția echipei naționale cu șanse mari de a merge la Euro 2016, va ajunge la Barcelona B, în coada clasamentului din al treilea eșalon spaniol, pentru el va fi un imens pas înapoi. Iar dacă nu se va întîmpla nimic, înseamnă că n-a fost decît un balon de săpun, la fel de fragil ca și siguranța echipei, atît de insistent propovăduită în ultima vreme.