Alkmaar și Trondheim, picture in picture

La Alkmaar, marea e la fel de aproape ca la Trondheim, ambarcațiunile sînt parcate la fel de disciplinat, cafeaua și berea sînt aproape la fel de scumpe ca în Norvegia, doar speranțele noastre sînt mult mai mari.

Nu e foarte clar dacă AZ e peste Rosenborg, dar parcă un loc 3 în campionatul Olandei înseamnă nițel mai mult decît să fii vicecampionul Norvegiei.

AZ e o poveste frumoasă. Acolo, pe polderul din nordul Amsterdamului, nici 20 de kilometri, adică mai puțin de un ceas de dat la pedalele milioanelor de biciclete din Olanda, acolo, la Alkmaar, a antrenat nu demult, acum cîțiva ani, Van Gaal. Dar povestea frumoasă vine mult mai de demult, din primăvara lui 1981. Atunci, AZ a ajuns pînă în finala Cupei UEFA, pierdută în fața lui Ipswich, după un 0-3 în deplasare și un insuficient 4-2 acasă. Dar cine era atunci Ipswich? Paul Mariner, Terry Butcher, Russel Osman și Eric Gates erau titulari în „naționala” Angliei. Știți cine era pe bancă? Sir Bobby Robson! La AZ jucau portarul Eddie Treytel, cel care cu mai bine de un deceniu în urmă gustase din cupa eliminării lui Feyenoord, la Arad. Apoi Kees Kist, „Gheata de Aur”, ediție 1979. Plus Johnny Metgod, un libero chelios, care mai tîrziu avea să joace la Real, alături de Juanito și Santillana.

Așa stînd lucrurile, parcă AZ e totuși mai mult decît Rosenborg, nu? Sigur că pentru noi Steaua va fi întotdeauna mult mai mult decît Astra, indiferent de linia din clasamentul intern, indiferent de orice altceva. Dar și Astra e a noastră!

Vom trăi, în plină eră „picture in picture”, experimentul de a urmări ambele meciuri, concomitent, de la aceeași oră. Dar cine vrea să înțeleagă un meci trebuie să-l vadă cap-coadă, nu pe bucăți. Trondheim e pe ProTV, adică în zona răspîndirii naționale, a televiziunii victorioase la orașe și sate. Alkmaar, adică Astra, e pe Digi. Cine are are, cine nu nu.

„Picture in picture” e o variantă pentru a vedea alternativ o emisiune de gătit și un concurs cu blonde. Fotbalul nu e entertainment, deși mulți zic că ar fi. Aici e treabă serioasă și, dacă vrei să înțelegi ceva, trebuie să-ți alegi de la început canalul. Adică să speri în minuni și meteoriți, vorba lui Gabi Balint, sau să fii alături de niște români care acum o săptămînă au reușit să iasă dintr-un hău aproape la fel de adînc precum cel în care ne-a azvîrlit Rosenborg pe Arena Națională.