11 la 9, un sport greu și aproape nedorit

Te rog, nu-i da roșu ăluia de la ei! Ce dacă e al doilea galben? A lovit fără minge? N-are nimic, fă-te și tu că nu vezi! Îți spun eu la ureche de ce, să nu ne audă nimeni! Habar […]

Te rog, nu-i da roșu ăluia de la ei! Ce dacă e al doilea galben? A lovit fără minge? N-are nimic, fă-te și tu că nu vezi! Îți spun eu la ureche de ce, să nu ne audă nimeni! Habar n-avem să jucăm cu unul, cu doi sau cu mai mulți oameni în plus! N-am antrenat niciodată chestia asta, ne-a scăpat pur și simplu!
Concret, în ultima etapă Steaua, Astra și Viitorul n-au reușit să cîștige, deși au jucat o grămadă de minute cu unul sau cu doi oameni în plus. Singura care a mișcat ceva a fost Astra, care a izbutit să egaleze un Brașov rămas în 8 jucători de cîmp. Dar nu cu mijloace specifice unei asemenea situații, ci printr-o ghiulea a lui Tembo, de la vreo 30 de metri, care probabil c-ar fi fost gol și dacă în fața executantului s-ar fi aflat nu 8, ci 20 de tricouri galben-negre!
Ce faci cînd pronia cerească îți oferă o mult dorită superioritate numerică, iar rezultatul nu-ți convine? Atît cartea, cît și practica vorbesc de anumite principii. Pleci de la premisa că adversarul va încerca din răsputeri să apere înscrisul de pe tabelă. Se va grupa, va comprima spațiile, va abandona inițiativa, lăsîndu-ți-o ție zălog. Va sta în terenul propriu, în 4-4-1 sau în 4-3-1, depinde cîți oameni i-au rămas. În nici un caz nu va renunța la atacantul solitar lăsat la presing, pentru că asta ar însemna să-ți ofere încă vreo 20 de metri de teren.
N-ai altceva de făcut decît să-l toci mărunt, cu pase, să încerci să joci rapid, cu combinații și să ajungi în careu cu oameni liberi, pe care să nu mai aibă cine să-i țină. Renunți complet la pasa lungă, nu-ți ajută cu nimic, are toate șansele să ajungă la fundașii adverși și, de acolo, prin bubuirea strămoșească a mingii, în tribună. Dacă ai cornere sau lovituri libere din preajma careului, bine ar fi să le joci scurt, să încerci astfel să scoți adversarii din careul propriu, mai aglomerat ca metroul la oră de vîrf.
Etapa trecută, nici una dintre echipele care s-au bucurat cînd au văzut cartonașul roșul acordat adversarilor n-a mai rîs la final. Ba mai mult, Astra și-a pierdut și antrenorul. Probabil că nimeni n-a încercat în meciurile amicale să joace în superioritate sau în inferioritate numerică. Acolo funcționează regula păcii, iar jucătorii eliminați sînt înlocuiți imediat. Iată însă că viața reală oferă și astfel de situații, în care ți se dă, dar nu ți se bagă în traistă!