Mișa, tatăl lui Dominique
Al 22-lea 2 februarie fără Mișa Klein e colorat altfel decît celelalte 21 datorită fetei sale. Dominique și-a pierdut tatăl cînd avea numai doi ani și îl cunoaște doar din povești, din poze și de pe benzi VHS copiate acum, […]
Al 22-lea 2 februarie fără Mișa Klein e colorat altfel decît celelalte 21 datorită fetei sale. Dominique și-a pierdut tatăl cînd avea numai doi ani și îl cunoaște doar din povești, din poze și de pe benzi VHS copiate acum, după decenii, pe suport DVD. Dar se ocupă de cinstirea memoriei sale și strădania se cunoaște.
Facebook-ul e plin de apelurile fiicei, sîmbătă a stat un ceas și ceva alături de mama sa în emisiunea de la Look TV a lui Sabin Gherman, readucîndu-l în actualitate pe cel mai modest și mai discret dintre marii fotbaliști ai României, căzut la datorie la un antrenament al lui Bayer Uerdingen pe 2 februarie 1993, la 33 de ani.
Mișa era antistarul perfect, iar fata i-a moștenit gena. E inteligentă, știe să vorbească, a fost curioasă și a aflat totul despre Andone, despre Romică Gabor, despre Mircea Lucescu, despre Văetuș, despre Rednic, despre Nelu Petcu. Adică despre toți acei băieți ai anilor optzeci care instituiseră norma hunedoreană de măcar trei-patru goluri marcate pe teren propriu, indiferent dacă adversarul se numea Steaua post-Sevilla, Craiova cu Lung în poartă sau Dinamo, la care se transmutaseră deja Rednic și Andone, în frunte cu Mircea Lucescu. Iar într-o după-amiază de vară Rapidul a luat pe terenul Corvinului chiar 9-0, cea mai severă înfrîngere dintr-o istorie de peste 90 de ani!
Acum, Dominique încearcă să-l readucă în prim-plan nu doar pe tatăl ei, ci întreaga idee de fotbal frumos și ofensiv a Corvinului de acum trei decenii. La Hunedoara va fi o lansare de carte și un marș la capătul căruia vor fi trimise lampioane către cer. Ele vor lumina noaptea de 2 februarie 2015 în amintirea serilor și anilor în care tribunele erau pline, stadionul era curat și îngrijit, iar hunedorenii aveau Corvinul în cupele europene, Jiul în A, Deva, Aurul Brad, Orăștia și Lupeniul în B, plus Simeria, Călanul, Paroșeniul, Uricaniul, Vulcanul, Certejul, Lonea în C.
Astăzi nu mai e aproape nimic, doar o echipă obosită în liga a treia. Vine însă Dominique și aprinde lampioanele în memoria fotbalului și a unor vremuri pe care nu le-a cunoscut aievea, ci doar prin trupul și sufletul tatălui ei.