Liverpool, o mare şansă!
Iarna a adus Urziceniului cadoul pe care-l merită
Nu vă speriaţi, n-am luat-o razna şi încă îmi dau seama că ai mai multe şanse să te califici cu Fulham, Copenhaga sau Kazan. Iar cu Hertha e chiar o bucurie să […]
Iarna a adus Urziceniului cadoul pe care-l merită
Nu vă speriaţi, n-am luat-o razna şi încă îmi dau seama că ai mai multe şanse să te califici cu Fulham, Copenhaga sau Kazan. Iar cu Hertha e chiar o bucurie să joci, pentru că echipalui Max Nicu e ca şi picată din Bundesliga şi dai peste nişte oameni cu moralul la pămînt.
În drum spre lauri, drumul Unirii putea trece prin toate aceste stadioane enumerate, dar şi prin altele. Ar fi fost nişte meciuri, o dublă manşă, poate calificare, poate nu. Cînd dai o talpă la Copenhaga să joci contra fratelui lui Ndoye, uiţi imediat pe unde ai fost. Întrebaţi-i pe cei de la CFR dacă-şi mai aduc aminte. Sînt meciuri care se dispută doar pentru că trebuie să se dispute.
Cu Liverpool e altceva. Nimic nu se compară cu a juca pe Anfield Road sau cu a-i primi pe cormorani, chiar dacă n-o faci strict la tine acasă, ci în Ghencea. Nu contează pe ce loc e Liverpool în Premiership, nu contează că prima dată după mai mulţi ani Liga Campionilor a repudiat-o din structura ei de primăvară, Liverpool e Liverpool. E lupta îmbinată cu spectacol, e forţa, e arta de a reveni după ce Milan te-a condus cu 3-0. Nu contează nici cine îmbracă tricoul roşu, poate fi vorba de Toshack, de Gerrard, de Keegan, de Torres sau de Dalglish. Apropo de scoţian, salut, Kenny, ai căutat imediat pe net Urziceniul, adu-ţi aminte că ai mai fost în România acum 25 de ani, amicul Rush a dat două goluri şi pentru români a înscris unul Orac, un gol din lovitură liberă care ar fi plăcut tribunei de pe Anfield.
Liverpool nu e un adversar, ci un cadou. Pe ei îi preia Reuters printre primii în poze, respiraţiile lor sînt mediatizate mai mult decît urletele altora. Un duel Galamaz-Torres nu se uită niciodată, nu te interesează neapărat calificarea, ci expunerea. Într-o grupă în care a făcut 8 puncte brave, Unirii tocmai expunerea i-a lipsit. Stuttgart nu-i Milan, Rangers nu-i Manchester United, Sevilla nu-i Barcelona. Liverpool e revanşa de popularitate, e exact ce-i lipsea unei echipe harnice şi dăruite. E strălucirea, e prima pagină, e marele premiu pentru cei care au fost cuminţi.
Liverpool nu e doar un premiu, ci şi o garanţie. Aceea că Dan Petrescu nu va pleca de la Urziceni în această iarnă. Nu ratează Bursucul şansa de a-şi expune furnicile truditoare în faţa tribunei care cîntă „You will never walk alone!”. Şi dacă nu pleacă Petrescu, nu pleacă nici jucătorii importanţi. Pînă la urmă, aceşti sorţi pe care unii i-au văzut ostili, sînt semnul că frumoasa echipă a Unirii va mai trăi.