La vreme de criză
Gigi Becali a inventat clauza de forţă majoră. Sînt semne că şi alţi patroni îi vor urma exemplul
Altădată, compunerile libere începeau, naiv, cam aşa: E iarnă! Frunzele au căzut din copaci, vîntul şuieră printre ramurile dezgolite, au căzut primii […]
Gigi Becali a inventat clauza de forţă majoră. Sînt semne că şi alţi patroni îi vor urma exemplul
Altădată, compunerile libere începeau, naiv, cam aşa: E iarnă! Frunzele au căzut din copaci, vîntul şuieră printre ramurile dezgolite, au căzut primii fulgi de nea. Acum, la fel de naiv, se poate spune: E criză! Contractele de zeci de mii de euro pe lună au devenit poveri pentru investitori, vîntul şuieră prin buzunare, au fost puşi pe liber unii fotbalişti şi urmează alţii!
De-aici încolo, nu mai e compunere liberă, ci e calcul economic. Din punctul de vedere al angajaţilor, criza pare să fie raiul angajatorilor. Ţi se spune că nu sînt bani şi prin urmare nu vei fi plătit. Cît? O săptămînă? O lună? Mai mult? N-ai altceva de făcut decît să-ţi vezi de treabă, în aşteptarea alimentării cardului. Altă cale nu există! Dacă ridici glasul sau dacă trînteşti uşa şi pleci, e clar că nu mai vezi vreun leu. Dacă taci şi înduri, mai sînt speranţe. Ai şi motive de bucurie, sînt clipe cînd ţi se luminează sufletul. Atunci cînd ţi se spune că prima de Crăciun cea mai dorită e păstrarea locului de muncă.
Pînă acum fotbaliştii păreau feriţi de acest crivăţ economic. Contractele lor nu erau pe termen neliminat, ca ale majorităţii angajaţilor, ci pe perioadă determinată. Dacă nu-şi primeau drepturile, la 60 de zile mergeau la Comisie şi deveneau liberi. Cazul Dani Coman e cel mai elocvent, cînd Rapidul a pierdut un portar de echipă naţională fără să primească vreun leu. Acum, chiar dacă te declară liber Comisia, e mai greu să-ţi găseşti angajament. Cluburile abia îşi plătesc jucătorii din curte şi nu se gîndesc decît în situaţii excepţionale să angajeze alţii.
Plus că a intervenit această „forţă majoră”, inventată de Gigi Becali şi strecurată abil în contracte. Da, tu, jucător, ai contract atîta şi clubul trebuie să ţi-l plătească la data de, dar există o excepţie. Forţa majoră! Ea intervine atunci cînt patronatul consideră că e cazul să intervină. De exemplu, în criză. Sau cînd bei pînă la 5 dimineaţa, cu bomba şi cu lăutarii. Sau cînd nu joci bine, cînd nu dai randament. Sau oricînd.
Soluţia e una singură, indiferent că eşti muncitor necalificat, funcţionar globalizat la o multinaţională sau fotbalist de primă ligă. Să-ţi faci treaba cît mai bine, să-l forţezi pe angajator să aibă nevoie de tine. De Szekely, de exemplu, va fi nevoie cît timp marchează goluri decisive în minutul 93. De Cristi Tănase va fi nevoie doar cînd se va comporta ca Szekely. Cînd stai la umbra salariului pe care ai semnat odinioară, pe cînd criza se referea doar la durerile de rinichi, rişti să vină Borcea şi să-ţi ureze sărbători nefericite dacă nu cîştigi în ultima etapă.
Dacă învingi, mai vedem noi! Că doar e criză!