September 2009 ↓

Publicaţia germană face praf România şi campioana ei, spunînd că Unirea a obţinut un egal nemeritat

Dragi colegi nemţi, ne scuzaţi că îndrăznim să vă considerăm aşa, deşi n-am avea nici un drept. Doar voi ne sînteţi net superiori, nu neapărat pentru că nu trebuie să scrieţi zilnic despre Gigi Becali, ci aşa, pur şi simplu.

Îndrăznim să vă reţinem atenţia cu o nimica toată, cu un lucru minor, peste care voi treceţi, fără îndoială, uşor, la fel de uşor cum trec compresoarele voastre peste asfaltul pe care-l aştern pe impecabilele voastre autostrăzi.

Aici, de la capătul Europei şi al Uniunii Europene, noi, care nu ne spălăm la axile şi după urechi aşa de des ca şi voi, avem senzaţia că vă înşelaţi atunci cînd spuneţi că Unirea a obţinut un egal nemeritat cu Stuttgart. De vreo lună şi ceva, de cînd sorţii alătură obsedant destinele herr-ilor Babbel şi Lehman cu Vaterlandul nostru, avem impresia că trăiţi drama unui exil în Est, a unui domiciliu obligatoriu la marginea civilizaţiei.

Şi, într-un fel, aveţi dreptate. Meciul cu Unireea Urţişenii (noi, dacă am pronunţa vefebe şi nu fau-ef-be, aşa cum ne cere buna cuviinţă, ce-ar fi?) s-a disputat pe un stadion pe jumătate gol (să fim sinceri, ne bucurăm că a fost măcar aşa, motiv pentru care am şi rostit că a fost pe jumătate plin), cu teren prost şi cu condiţii de Cupa Intertoto. E adevărat, asta avem, noi nu sîntem ca domnul acela, Dietmar Hopp, care a reuşit să-i facă lui Hoffenheim, la marginea satului, o arenă cu peste 30.000 de locuri, în doar cîteva luni. Vă înţelegem că aţi aterizat pe un aeroport revolut, că v-aţi enervat făcînd două ceasuri pînă la hotel, unde e posibil să vi se fi oprit pe neaşteptate apa caldă.
Dar aţi fost complet neînţelegători cînd aţi scris înainte de meci că Fauefbe va întîlni pe Nobody, la fel cum fuseserăţi şi luna trecută, cînd, după tragerea la sorţi, aţi încercat să aveţi umor, titrînd “Timi-was?”
Şi, deşi Vaterlandul vostru are 3 titluri mondiale, deşi stadioanele voastre arată impecabil inclusiv în Zweite Bundesliga, cînd aţi spus că Unirea a obţinut un egal nemeritat, aţi arătat că vă priceleţi la fussball doar aşa şi aşa. Aţi fost dominaţi, liebe freunden, de acest nobody de stepă, aţi avut momente de dificultate, această kleine rumaenische Manschaft v-a făcut destule clipe grele. Ce-i drept, Fauefbe a tras mai multe şuturi, dar impresia generală e că  în repriza a doua Unireea Urţişenii a trecut pe lîngă victorie. Iar dacă în acea nocturnă de Intertoto, aşa cum o numiţi voi, a existat un moment penibil, el i-a aparţinut prietenului vostru Gebhart, care l-a tras de tricou pe Varga aşa cum nici la ţară, Regional Liga, nu se face.

Altfel, vă invidiem pentru salariile voastre, pentru mediul pur în care trăiţi, vă urăm potfă bună la bratvurştii de la Oktoberfest şi vă dorim ca Sevi-was sau Sevilla-nobody, ziceţi-i voi cum vreţi, să nu vă deterioreze prea rău moralul de învingători. Auf wiedersehen!
 

GSP TV, DigiSport, Sport.ro sînt luate la ţintă. Prea mult Gigi!

Vineri seara, ora 18:45. Antena 1, emisiunea lui Mădălin Ionescu, “Acces Direct”. N-am reţinut tema, cert e că la acel moment de timp, la şapte fără un sfert, Gigi Becali dănţuia cu foc, machidoneşte, înconjurat de muşate armâne transbalcanice. Probabil că people-metrele şi-au dat acele peste cap, luînd-o razna, către Nirvana minutului de aur.
Antena 1 nu e televiziune de sport şi nici “Acces direct” nu e vreo emisiune de profil. Ci doar un exemplu dintre multe altele, în care Gigi Becali, un emanat, aşa cum se spune, al presei sportive, părăseşte nişa şi devine un personaj oferit întregului popor, nu numai microbiştilor.

Televiziunile de sport sînt puse la zid, mai ales de către presa scrisă generalistă. Într-adevăr, poate că sportul pe micul ecran poate fi prezentat altfel decît se face acum. Poate că ideea cu un moderator în studio, cu un jurnalist invitat şi cu legături telefonice la diverşi patroni din fotbal e revolută. Dar aceeaşi presă generalistă care acuză nu-l ocoleşte, nici ea, pe Gigi. În plus, pune cioporul de microfoane în faţa lui Băse la Sîmbra Oilor, în faţa lui Geoană cînd acesta năşeşte, în faţa Elenei Udrea după ce ministresa se va fi descălţat pe plajă şi va fi spus că avem un litoral minunat şi programe turistice mirobolante.
Nici televiziunile nu sînt mai prejos. GSPTV poate fi acuzat de prea mult Gigi atunci cînd pe celelalte canale va fi prea mult Mozart sau prea mult Shakespeare. Nu se întîmplă asta, constatăm doar că e prea mult Ogică, prea mult Garcea, prea mult divertisment răsuflat. Televiziunile comerciale pun în prime-time americănisme cu multe împuşcături şi cu ketch-up pe post de sînge, în timp ce filmele bune pot fi văzute, contra cost, pe HBO, sau, la TVR, vinerea după miezul nopţii.

Şi în presa scrisă lucrurile stau cam la fel. România e ţara în care un ziar precum Cotidianul are mari probleme, din cauza tirajului mic, iar tripleta tabloidă Libertatea-Click-Cancan, adunată, bate la porţile milionului de exemplare pe zi. Pînă la urmă, ce e mai ludic şi mai necultural să pui pe prima pagină? Că Gigi l-a dat afară pe Bergodi de la Steaua sau că lui Axinte, în urma unei operaţii de implantare a unui inel gastric, i-a crescut penisul cu un centimetru?

Pentru cei cărora televiziunile de sport continuă să le miroasă a derizoriu, o ultimă informaţie: România e ţara care a reuşit s-o teleporteze pe Maia Morgenstern de la Hollywood spre platoul de filmare al unei telenovele. În schimb, e greu de crezut că o să-l vedem vreodată pe Papadopol, votat de popor între primii actori din istoria României, să facă drumul invers, de la “Regina” la “Patimile lui Christos”. Asta nu se va întîmpla niciodată!

Şeful CCA a chemat AJF-urile să-l pună la adăpost pe el şi pe Mircea Sandu

La Mogoşoaia a fost ieri lume multă. Au venit AJF-iştii din patru zări, chemaţi de Comisia Centrală a Arbitrilor. Vi se pare arid subiectul? Aşa şi este, presărat în ziar undeva la periferie, dincolo de vegetaţia luxuriantă a paginilor cu Gigi Becali. Tocmai de aceea e nevoie de un breviar al întîmplărilor. CCA, adică Vasile Avram, a chemat la Bucureşti talpa fotbalului. 42 de preşedinţi cu mapa, responsabili de destinele coclaurilor şi, eventual, de schimbul de mîine. Primire oficială, cazare, masă oficială, chef, somn, mic dejun, discuţii, da, multe discuţii, dejun, plecare. În vîltoarea evenimentelor,  stareţul arbitrilor şi-a amînat rituala conferinţă de presă din fiecare marţi, fiind mult mai important să se afle acolo, în mijlocul ajefiştilor.

De ce i-a chemat? Să discute problemele din arbitraj. Să-i spună reprezentantului echipei stufului din Periprava sau a cocenilor rămaşi pe cîmp la Dăbuleni de ce a primit Braşovul penalty cu Ceahlăul şi n-a primit la Cluj. N-a chemat şefii arbitrilor din judeţe, ci şefii asociaţiilor, dintre care unii au îndrăznit să nu fi fost arbitri la viaţa lor, motiv pentru care, în urma ospăţului, n-ar fi fost exclus să moţăie la dezbateri.

I-a mai chemat să le prezinte noua Comisie. Chiar e de prezentat! Priviţi-l pe Stan Prodan, mare dregător al arbitrajului, care activează cu sîrg în CCA, în timp ce Ion Crăciunescu stă pe margine.

I-a mai chemat să le prezinte noul regulament. Care regulament? Cel modificat pe genunchi, care i-a permis lui Avram să vină la Comisie, deşi calitatea de tată de arbitrii nu-i permitea acest lucru? Sau scoaterea paragrafului cu înălţimea arbitrilor, unde familia boss-ului ar putea avea ceva probleme?

De fapt, i-a chemat în scop electoral. Pierzînd voturile sindical-minereşti ale lui Marin Condescu, estimate la  peste 50, regimul Mircea Sandu are nevoie ca de aer de cele 42 de AJF-uri. Şi-atunci, se cade să te porţi frumos cu oamenii, să le dai o ciorbă şi cîteva pagini de regulament şi să te asiguri că e totul în regulă. Dar chiar nu e! S-o fi discutat oare că la unele AJF-uri preşedinţii activează ilegal de vreo două luni, după ce le-au expirat mandatele?

Procedura arată că Avram a fost numit la CCA în scop electoral, motiv pentru care a şi fost înlăturat predecesorul Huzu, care îşi pusese în cap preţiosul bazin electoral al AJF-urilor. Şi că impetuosul lider al arbitrilor urmăreşte să ajungă sus, sus de tot, vicepreşedinte al FRF. Acum, dacă se poate, printr-un puci ajevist la Patriţiu Abrudan, sau, dacă nu, să fie recompensat cu postul de Mircea Sandu după ce Naşul va triumfa cu sprijinul judeţelor. În ceea ce-l priveşte pe Avram, ceea ce urmăreşte el e logic. E mult mai sigur un post de vice, în care stai un mandat întreg, decît cazanul CCA, de unde forţele reunite ale cîtorva patroni te pot mătura într-o clipă, ca pe Huzu.