December 2008 ↓

Ungurul declarat Boloni e mai român decît mulţi dintre români

Atunci cînd patriotismul ni se traduce prin cît de tare urlăm pentru ţară, ne vine să-l strîngem de gît pe Boloni, care s-a apucat să declare prin ziarele belgiene că el se simte mai mult ungur decît român. Păi cum, băi, bozgore, ţara asta ţi-a dat facultate, carieră de fotbalist, cabinet de dinţar dotat corespunzător cu freză de Steaua, şi-acuma vii şi ne spui că tu eşti ungur? Păi dacă nu era Armata Română, dacă nu era Fotbalul Românesc, făceai naveta cu rata pe coclauri să pui dinţii babelor iredentiste care cîntă pe ascuns “Az a szep” şi visează să ne ia Ardealul!

Am auzit multe asemenea discursuri fîsîit-patriotice, rostite de oameni care după ce le terminau, fie băgau mîna adînc în banii ţării pe care o iubeau aşa de mult, fie, după ce se ghiftuiau în străinătăţuri, lăcrimau televizat pentru biata patrie-mumă. Spre deosebire de ei, Boloni a spus ce-a simţit. Ca şi Ienei, care a declarat că e mîndru că e român, dar că e şi mîndru că e maghiar. De la distanţă, Emeric pare să-l contrazică pe Ladislau, însă de-aproape, după ce le iei vorbele la bani mărunţi, Imre (varianta original-maghiară a lui Emeric) îl aprobă pe Laszlo (omonimul romanizatului Ladislau). Ambii sînt născuţi maghiari, pe pămînt românesc, au jucat în echipa naţională, au antrenat-o şi au cîştigat, pentru Steaua şi România, Cupa Campionilor Europeni. Ambii au învins Ungaria (în 2001, cînd Loţi era selecţioner, nea Imi era director tehnic la Federaţie) treaba lor ce simţeau în suflet, important e c-au bătut-o, ambii, prin faptele lor de pe teren, au fost mai patrioţi decît patrioţii de carton care-i înjură pe unguri.

Patriotismul înseamnă să-ţi duci hîrtia la coş, să-ţi plăteşti impozitul şi să-ţi porţi rădăcina în minte şi-n inimă. Rădăcina lui Boloni a fost Tîrgu Mureş, cu Gyussy Hajnal şi cu Arpi Fazekaş, adică o echipă românească în care se vorbea ungureşte. Apoi a fost naţionala, pe care n-are cum s-o uite. Cum se simte el azi, e treaba şi dreptul lui. Important e că s-a simţit român în timpul celor 102 meciuri (înainte să le ciuntească statistica, erau 108), şi, mai ales, că s-a simţit bine cînd l-a învins pe Zoff cu acel şut care se dă şi acum pe generice. Şi alături de el, ne-am simţit şi noi bine.

Sau cum poţi deveni vedetă într-un domeniu de care habar n-ai

Stenogramele “valizei” nu ne arată doar potlogării pe care unii ne invită să le luăm drept glume, ci dezvăluie şi nivelul oamenilor care se laudă că finanţează fotbalul, dar mulţi dintre ei îşi bat joc de el. Marele întîistătător al Stelei freacă de colo-colo milioane de euro, fîţîie influenţe de-a lungul şi de-a latul ţării, dar habar n-are cine e Balaci. Îi şopteşte ceva nocturn la ureche lui Adrian Mititelu şi se referă nebulos la un om pe care nu-l cunoaşte. “Ăla….ăla….Balaci…”

Priviţi cele două poze! Prima ne înfăţişează un fotbalist de vis, cu stema ţării pe piept. Înainte de Euro ‘84, unde Ilie, accidentat, n-avea să mai ajungă, Michel Hidalgo vorbea despre el ca despre “Platini al Estului”. AC Milan îşi trimisese oamenii la Craiova şi contractul era ca şi semnat. Îl doreau, deopotrivă, Bayern şi Benfica, iar Bearzot, proaspăt campion mondial, spunea că Italia n-are un mijlocaş ca “numero undici rumeno”.

Priviţi şi a doua poză şi daţi-vă seama că părănuşul cu mustaţă rară, geacă de Tricodava şi ilic de lînă, a cărui singură legătură cu fotbaliştii era lipeala acestora cu vreo zînă încălţată în ciorapi Adesgo, neştiind cine e Balaci, n-are cum să ştie nici cine sînt Hidalgo, Bearzot sau Platini. Lui i se rupe, după cum mărturiseşte, iar uneori, cam la trei cuvinte odată, îl doare în nişte puncte-puncte. De Balaci, de fotbal, de vedetele lui, de tot!

Mai priviţi o dată pozele! Încercaţi un exerciţiu de imaginaţie, puneţi mustaţa deasupra tricoului cu tricolor şi plasaţi geaca de Tricodava sub pletele blonde. Nu merge deloc! Nu fiindcă n-ar fi estetic, ci fiindcă blondul a slujit fotbalul, iar mustăciosul şi-a băgat puncte-punctele în el!

Curtea de Arbitraj pentru Fotbal suferă acut! O doare undeva de ancheta DNA!

Era cald, era vară şi era frumos. Pe ecrane şi în paginile ziarelor se contura un personaj: Daniel Florea, şeful CAF. Avocat în viaţa civilă, după ce se săturase să fie funcţionar de stat la AVAS, era judecător în fotbal. De la mierosul “Onorată instanţă” la acel “Linişteee!” al celor care împart dreptatea cu ciocănelul în mînă şi cu portretele împricinaţilor lipite de suflet.

Comisia de Disciplină găsise Steaua vinovată şi o depunctase. Nu foarte tare, ci doar atît cît să n-o coboare sub locul doi. Comisia de Apel păstrase decizia. Şi a venit Daniel Florea, tînărul acela cu aer de curtean milenarist de nădejde, şi a spus că nu, nu e corupţie, totul e OK, oamenii sînt nevinovaţi. Pentru acest verdict scos din joben s-a certat cu naşul Ionuţ Lupescu înainte de vacanţa comună în Sardinia, a mîncat midii şi stridii la altă masă şi a compus texte pe pagini întregi, în care să arate cîtă dreptate are el (şi, alături de el, Gigi Becali), cîte ameninţări şi cîte oprimări suferă el pentru a dovedi că adevărul e numai unul. Apoi, repatriat din concediul mediteranean, şi-a confecţionat o mină de Cattani mioritic şi neînţeles, pichetînd redacţiile şi televiziunile cu melodrama sa de justiţiar îngropat de hîrţoage şi dezgropat de realitate.

A trecut o jumătate de an şi ne dăm seama că Daniel Florea a găsit curată ca lacrima o speţă în care DNA trimite puhoi de lume în judecată. Un caz în care se vorbeşte cifrat şi argotic de bucăţi mari şi cărămizi destinate anumitor persoane. Să zicem că atunci, în vară, Daniel Florea n-avea de unde să ştie de convorbirile telefonice trase pe bandă, că doar nu-i procuror. El nu anchetează, ci judecă după ROAF! Dar chiar şi atunci, în urmă cu 6 luni, existau nişte declaraţii televizate ale celor implicaţi, care arătau clar că acolo, la Cluj, n-a fost lucru curat. Goga, jucătorul lui “U”, spusese limpede că i se oferiseră bani. Plus că DNA-ul depusese într-un seif de bancă valiza cu 1,7 milioane de Euro.

Milenaristul de la CAF a reuşit să prostească o lume întreagă cum nici Argăseală n-ar fi fost în stare, După preşedintele din Ghencea, înregistrările convorbirilor poate că nu sînt reale. Probabil că Daniel Florea, lepădat de omul care l-a dus la altar, în numele adevărului străveziu al lui Gigi Becali, ne va spune şi acum că Valiza e la fel de ireală, iar ROAF-ul şi Vaticanul dau Steaua ca nevinovată.

Prin verdictul comisiei lui Florea, fotbalul, prin instanţele sale, a mai luat-o o dată înaintea societăţii. A băgat sub preş ceva care apoi s-a dovedit că pute urît. Deschideţi geamurile, pînă nu intrăm cu toţii în putrefacţie! Să rămînă doar Gigi şi Florea nealteraţi!