September 2006 ↓

Astralul, cerescul, supraterestrul George Copos a coborît pe pămînt. Şi nu pe oricare, ci pe colţul de Rai din Atlantic numit Madeira.

Acum cîteva săptămîni îşi exersa abacul mental, enunţînd în cîţi oameni a evoluat Rapidul. Ba în 10, ba în 9. Tot atunci, strîmba din nas la rezultatele modeste, spunînd, în terminologie proprie, că echipa nu performează. Reţinut în relaţia cu Răzvan Lucescu, dur cu Dinu Gheorghe, indiferent cu jucătorii, care mai aveau de luat prima cu Hamburg, calificare petrecută în urmă cu o jumătate de an.

Durul căpitan de yaht personal a schimbat brusc orientarea pînzelor. Acum, în preajma sa adie un alizeu popular. Merge în Madeira, la capătul continentului, se amestecă printre jucători, se plimbă pe sub palmieri cu puloverul aruncat tinereşte pe umeri. Pare preocupat de ideea de Rapid, stă de vorbă cu toată lumea, savurează calificarea muncită din prelungiri şi o îmbracă în veşminte eroice. Discursul său se vrea emoţionat, vocea sa încearcă să meargă la coarda sensibilă a suporterilor.

A revenit perioada pupatului creştetelor jucătorilor, dar de data asta coincide cu scuturarea energică a buzunarului. Mazilu plus Lazăr în urma unor negocieri de anduranţă cu Şiman, ca de la naş la fin. Zicu, extras din buchetul lui Dinamo. Griffiths şi Săpunaru, adică investiţii serioase în banca de rezerve. În total, conform propriei enunţări a magnatului, 5,5 milioane. Adunate, ca steagurile de la prefectură, nu prea ies, dar rotundul sumei dă bine la bobor. Cu toate astea, magnatul pare intrat într-o zodie a mărinimiei şi spune că Rapid mai are neapărată nevoie de 3,5 milioane, pe care le va furniza neîntîrziat.

Luat cu îmbrobodirea patronală, amărăşteanul din peluză e pe cale să-i plîngă de milă şi aproape uită că din banii ăştia mai mult de jumătate au venit de la Auxerre, pe Daniel Niculae. Şi că dacă fostul vicepremier mai adaugă cele 3,5 milioane promise, ajunge să aibă iarăşi 95 la sută din club, celorlalţi contribuabili la bugetul vişiniu rămînîndu-le doar ceva firmituri. Clanţe stricate de frigider sau un fund de canistră, cu rugină în puţina benzină de pe fund. Exact aşa cum era nu demult, înainte ca lui Valvis să i se toarne lapte îndoit cu apă minerală în cap.

Refrenul lui Copos e duios precum cîntecul unei sirene din Atlantic. Probabil că patronul a  şi auzit această muzică suavă sub geamul său de la Madeira,  şi apoi a reprodus-o înduioşător unui auditoriu topit s-o asculte. Pe un tip precum Copos, două nopţi dormite aproape de Tropicul Racului n-au cum să-l  facă mai darnic, ci doar să-l păstreze la fel de abil.

“Rapidul mai are nevoie de 3,5 milioane de euroşi eu sînt dispus să plătesc această sumă” — George Copos

Pe Piţurcă îl înţeleg foarte puţini şi uneori lasă senzaţia că nici măcar el însuşi nu se mai înţelege pe sine. I-a plăcut acel fleoşc imperial de la Tirana, şi de-aici pleacă toată discuţia. Cînd te entuziasmezi după o victorie în urma căreia poţi în cel mai bun caz să răsufli uşurat, totul devine explicabil.

Lipseşte iarăşi Ogăraru şi probabil că va lipsi chiar dacă vor dispărea toţi fundaşii dreapta din România. De data asta, Contra are cartonaşe galbene şi Piţurcă tot nu vrea să audă de omul lui Ajax. Care a fost titular în Cupa UEFA bine-mersi, aşa că argumentul lipsei jocurilor cade. Rămîne doar o căpoşenie proverbială, de om legat cu lanţuri de propriile sale idei, puţine şi fixe. Dacă nu va fi Ogăraru, va fi în mod sigur Bădoi. Şi rezervă cine? Campionatul nu oferă aproape nici o soluţie. Eventual Petre Marin, dar aici e mai degrabă vorba dejj un compromis decît despre un fundaş dreapta de meserie.

Lipseşte şi Daniel Niculae. Chiar şi rezervă la Auxerre, a marcat nu demult în Cupa UEFA, dar asta nu-i suficient. Aici măcar Piţurcă are variante, putînd pune în umbra lui Marica pofta de gol a oricăruia dintre cei atacanţi dinamovişti.

Lipseşte Lobonţ şi cad multe semne de exclamare pe metru pătrat. A greşit cu Bulgaria, şi cu toate astea a apărat cu Albania, unde n-a mai greşit. Echipa învingătoare nu se schimbă, aşa sună un principiu de bază. Dacă tot i-a plăcut selecţionerului aşa mult marea încleştare de la Tirana, înseamnă că e mulţumit de toţi care au fost acolo, inclusiv de Lobonţ.  Coman, varianta de schimb, a luat gol pe colţul lui în Madeira şi a greşit grav acum o lună la Sarajevo.

Cum selecţionerul e ranchiunosul ideal, Lobonţ plăteşte mai mult pentru gafa de la Constanţa decît pentru statutul de rezervă la Fiorentina. Piţurcă a mai convocat şi alte rezerve, de multe ori a folosit naţionala pe post de sanatoriu şi de instituţie de reintegrare în circuit a celor care lustruiau diversele bănci. Tamaş, de exemplu, face tuşa la Celta, dar la lot n-are rival. Alt exemplu de principiu enunţat ca să fie dat la o parte.
Apropo, Piţurcă o fi urmărit rezumatele Ligii?  Chivu a zbîrcit-o rău la Valencia,  cu toate astea cu Belarus vom avea în apărare un căpitan ieşit din formă şi-o rezervă. Tot la rezumate putea fi văzut unul Hleb, bielorus, care a dat gol pentru Arsenal, echipă cît Celta, Roma şi Fiorentina la un loc. Băiatul ăsta, Hleb, vine pe stînga, adică pe dreapta noastră, de unde lipseşte Ogăraru. Îl va aştepta Bădoi, cu mîinile goale.

“Sînt dezamăgit. Îmi făcusem iluzii că voi fi convocat, mai ales că meciul cu Belarus e pe Ghencea, unde m-am simţit întotdeauna bine” — George Ogăraru

După lecţia Lyon e reconfortant să constaţi că fotbalul ne poate fi uneori accesibil. Cînd devine facil, atunci e loc de experimente, iar aseară Rednic a părut un alchimist care a testat mai multe elixiruri.

Trei atacanţi pe teren.
Asta nu s-a întîmplat niciodată în campionat şi nici nu se va petrece prea curînd. Xanthi înseamnă mai puţin decît UTA, Pandurii sau Craiova, adversari care i-au impus lui Rednic să-şi asume botoşenia de rezervă a unuia dintre cei trei oameni din faţă.O linie de fundaşi cu totul nouă, care i-a permis lui Pulhac un rol de mijlocaş stînga şi i-a dat un tricou de titular lui Goian. Dinamo nu jucase niciodată astfel în acest sezon. Şi probabil că nici nu va mai juca, pentru că alcătuirea a permis marcarea acelui gol nevalidat, plus numeroase alte ocazii greceşti, toate pe zona centrală.

Denis titular, mai mult ca o răsplată a slalomului cu Steaua.
Gaev iarăşi între buturi. Sau un fel de Carlos din Groapă, care, spre deosebire de portughez, are puterea de a desena un plonjon estetic şi eficient la doar cîteva minute după gafă.

Juninho carpatin.
Cu Xanthi, Niculescu îşi poate exersa şutul, exact aşa cum o face mijlocaşul lui Lyon cu Real Madrid.  Am spus, nu e vorba de comparaţii, ci doar de experimente.